Recenzie „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote

de | apr. 26, 2016 | Beletristică, Literatura Universală, Recenzii cărți

Mic dejun la Tiffany - Truman CapoteDeși aveam multe alte cărți pe lista de to-read, ceva m-a determinat să scot Mic dejun la Tiffany, de Truman Capote, din bibliotecă și să-l citesc în mai puțin de o zi.

Romanul (sau micro-romanul, așa cum este deseori caracterizat) este scris la persoana întâi, având parte de un narator fără nume, scriitor de profesie, ce rememorează tangențele pe care le-a avut cu Holly Golightly, în urmă cu cincisprezece ani. Firul narativ este extrem de ușor de parcurs și te îndeamnă cu orice preț să continui lectura.

Puține personaje m-au impresionat, de-a lungul experienței mele de cititor, așa cum a făcut-o Holly. Nu exagerez când afirm că, dacă ar trebui să o caracterizez într-un cuvânt, acela ar fi fascinantă, la modul absolut. Un om al extremelor, al nonconformismului, al adaptabilității, al indecisivității și, mai ales, al unei superficialități atât de inteligente și justificate… Este, din punctul meu de vedere, incomparabilă.

De ce?

Pentru că nu știu ce être de papier și, în definitiv, ce om ar fi capabil să nege pericolul de care este înconjurat, în favoarea a ceva atât de neînsemnat precum motanul său, dar care ajunge să fie mai longeviv decât propria-i existență, așa cum o percepe instanța narativă.

Pentru că irealitatea acțiunilor sale, potențată tocmai prin verosmilitatea unei tehnici narative ce îmbină cu măiestrie rememorarea cu relatarea, duce noncomformismul la un nivel destul de greu perceptibil perioadei în care este plasat romanul, cea a anilor ’40, și contrazice, la prima vedere, vârsta protagonistei.

Holly este întruchiparea negării absolute, a aparenței și a dorinței de experimentare, a aspirației la Nou. Călătoare prin lumea sa cvasiexistentă, dar și prin viața sa, la fel de incertă, își maschează imperfecțiunile cu măiestrie și, de aceea, o consider perfectă, întru fragilitatea sa.

-Scumpule, mi-a cerut, vrei să cauți în sertarul ăla și să-mi dai poșeta? O fată nu trebuie să citească asemenea lucruri fără să se fi rujat înainte.

Cât despre instanța narativă devenită personaj, pot spune că aș fi acționat întocmai la fel, date fiind circumstanțele în care s-a regăsit. M-a surprins felul în care se menționează ziua de naștere a naratorului ca fiind 30 septembrie, fix la o zi după mine. Poate că Truman Capote nu s-a inspirat din horoscop, dar trăsăturile induse indirect acestui personaj nu pot decât să constituie un alt aspect potențiator al verosimiltății creației.

Titlul foarte bine ales al operei este, mai degrabă, un laitmotiv al acțiunii, o dorință a actantei legată de viitorul său atât de improbabil.

Audrey Hepburn

Concluzionând, opinez că personajul Holly Golightly va rămâne impregnat în mintea mea și, implicit, în mine, pentru mult timp. Cu toate că știu că este imposibil, o parte din mine va încerca întotdeauna să identifice măcar o zecime din tăria acestei ființe cu existență limitată și totuși infinită, prin eternitatea literaturii, în persoanele care mă înconjoară și, chiar dacă poate părea clișeic, Mic dejun la Tiffany a lui Truman Capote este genul de carte care te face să-ți dorești să o uiți, doar pentru a putea reexperimenta sentimentul pe care îl ai citind-o, descoperind-o și trăind-o, atât cât poți. Pentru că, de nevrut, nu știu dacă s-ar putea pune problema.

Titlu: MIC DEJUN LA TIFFANY
Autor: Truman Capote
An apariție : 2012
Editura: POLIROM
Nr. Pagini: 187
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Nota recenzorului: n/a
Vizualizari recenzie: 3246

Alte recenzii de la Truman Capote:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Înțepătura de albină” de Paul Murray
Recenzie ”Înțepătura de albină” de Paul Murray

Înțepătura de albină a fost favorită în 2003 la Booker Prize și chiar dacă a pierdut în favoarea unei capodopere, e adevărat, rămâne o carte care mie mi-a plăcut tare mult. Este însă o cărămidă care pune pe tapet o familie ce se destramă sub presiunea socială a unei...

Recenzie ”Prophet Song” de Paul Lynch
Recenzie ”Prophet Song” de Paul Lynch

The thing that hath been, it is that which shall be; and that which is done is that which shall be done; and there is no new thing under the sun. Senzația cu care am rămas pe toată lectura cărții, dar și după ce am terminat-o este că a fost scrisă cu scopul de a...

Recenzie ”Violonista” de Hariett Constable
Recenzie ”Violonista” de Hariett Constable

A fost cândva o fetiță pe care a iubit-o numai muzica Anna Maria della Pietà s-a născut dintr-o mamă care nu i-a putut oferi nimic, o prostituată. A fost abandonată la Ospedale della Pietà, locul unde copiii nedoriți sunt lăsați să crească printre ziduri care ascund...

0 0 votes
Article Rating
Dragoș Filioreanu a fost redactor Booknation.ro și a scris 26 articole. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Dragoș Filioreanu aici.
,,În momente ca acestea, simțeam că lumea îmi aparține. Puteam fi cine voiam eu să fiu, prin cărți. Într-o lume în care oamenii acced spre nimicul absolut, uităm să ne căutăm propriul nostru tot, care poate avea diferite forme. Când citești, zbori. Ești o pasăre migratoare care zboară și călătorește oriunde. Ești liber. Ești un tu mai bun decât ai fost ieri. Ești infinit.”
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments