Recenzia de astăzi este una specială pentru mine, pe motiv că nutresc o deosebită iubire față de creierul uman și tainele sale. Iată de ce, cînd a apărut în Chișinău cartea lui Keyes, am înșfăcat-o ca pe o comoară și am depozitat-o pe rafturile mele.
Buuun. Din momentul achiziției și pînă la lectura propriu-zisă a trecut o iarnă (da, știu, am mustrări de conștiință). Providența îmi pregătea se pare un adevărat show pentru papilele mele gustative de cititor.
Cine este Billy Milligan și de ce viața lui a devenit subiect de analiză? Este primul caz înregistrat în istoria psihiatriei, când un om suferă de dedublare a personalității, îmbinând caractere a circa 24 de oameni într-un singur conștient. Șocant din prima, nu?
Cazul dat nu reprezintă o ficțiune, ci este o realitate dură. De fapt, nici lucrarea în sine nu reprezintă un roman fictiv, ci mai degrabă o biografie cu tentă de anchetă jurnalistică. Billy Mulligan a intrat în istorie ca fiind primul criminal absolvit de răspundere penală pentru o boală psihică, care era puțin cunoscută până atunci și greșit catalogată ca fiind o simplă psihoză.
Periplul lui Billy începe la timpuria vârstă de 7 ani, când mama sa se recăsătorește cu un anume Chelmer Mulligan, care dincolo de fațeta sa de om cumsecade, ascunde o latură de pedofil sadic. Acesta îl sodomizează pe micul Billy, iar creierul său în speranța de a-l conserva se rupe aidoma unui puzzle în mii de bucăți.
Pe parcursul lecturii, am avut parte de multe momente atît de sensibile încît mi-a fost greu să mă concentrez. Deși Keyes a redat totul foarte științific, lucrarea în sine abundă de trăiri, emoții și suferință.
Cert este că romanul dă de gândit și de cercetat. Am răsfoit site-uri profesionale, am privit documentare la această temă și încă mă fascinează. Nu știu dacă lucrarea ar putea lăsa pe cineva indiferent, în plus se zvonește că va urma o ecranizare strălucită cu DiCaprio în rolul principal.
Cartea în sine lasă un gust amărui și îți conferă o cu totul altă viziune asupra vieții în sine. Sper că am reușit să vă intrig și vă urez o lectură cât mai plăcută! Până la o nouă carte!
Alte recenzii de la Daniel Keyes:
