Aveam pe lista scurtă Apă dulce, o altă carte a acestei autoare și habar n-aveam de existența lui Oji. A ajuns la mine înaintea celeilalte și am terminat-o în câteva ore. Cam atât de bine mi s-a părut că e scrisă. Simplu și complicat, pe față, dar cu taine. Altfel, dar cu un subiect delicat. Identitatea de gen și efectele negative ale imposibilității de a fi cine simți că îți dorești să fii sau că ești cu adevărat.
Vivek Oji este înalt, subțire, cu părul lung până la talie și ar putea fi oricând o fată frumoasă, dar nu e. Vivek Oji este băiatul mamei sale și fiul tatălui său. Este nepotul multor mătuși și prietenul multor fete. Dar Vivek visează să fie altceva. Și, convins că mentalitatea părinților și a rudelor și a comunității este mult prea închistată pentru a fi schimbată, se ferește și gustă fericirea pe ascuns când nimeni nu-l observă, în locuri în care nimeni nu-l cunoaște, acolo unde lumea îl poate percepe așa cum își dorește el.
Dar secretul lui are și câțiva păzitori: câteva prietene și un văr primar…sau poate nu e văr. Ce ar putea fi un văr pentru care faci o pasiune? Care îți stârnește atracția sexuală? Iubit? Un văr iubit?
Vivek Oji s-a născut băiat, dar este și fată. Vivek Oji a murit în ziua când au ars piața. Este mort, dar este în viață în amintirea celor care l-au iubit. Și revine de dincolo de mormânt pentru a-și spune povestea, câteodată cu propriile gânduri și altădată cu ajutorul prietenilor și familiei. Este o mărturisire a adevărului pe care l-a ascuns în timpul vieții pentru a nu le răni unora sentimentele și pentru a-i împiedica pe alții să-i facă rău. S-a născut în aceeași zi în care bunica lui a murit, cu aceeași cicatrice pe care o avea și aceasta. Între cei doi este o legătură stranie chiar dacă nu s-au cunoscut în timpul vieții. Destinele și persoanele lor se suprapun. El simte că este amândoi, lucru pe care tatăl său nu îl acceptă pentru că o presimțire urâtă nu-i dă pace.
Băiatul își ține secretele ascunse de doi părinți cu comportamente diferite: o mama încordată și implicată și un tată relaxat și aproape dezinteresat. Doi părinți pe care i-a dezamăgit deja atunci când le-a spulberat visurile și planurile și a abandonat universitatea din America. Doi părinți care, de frică, de rușine, din vinovăție, din comoditate, refuză să vadă ceea ce este evident, ignoră ceea ce fiul lor încearcă să le spună prin fapte. Indiciile pe care le oferă sunt clare, cu toate acestea Kavita, mama lui, nu le ia în calcul.
Impresia pe care o lasă celor din jur este circumspectă, unii îl consideră bolnav, alții posedat de demoni și tratamentul la care îl suspun este câteodată violent și abuziv. Și pentru că nu are parte de susținerea familiei, care rămâne surdă, mută și oarbă la ceea ce se întâmplă chiar sub ochii ei, Vivek caută acceptare și înțelegere la prieteni. Socializarea cu aceștia nu îl determină să-și schimbe conduita, ci din contră, îl încurajează să-și exteriorizeze pornirile. Dar aceste porniri îi fac imposibilă integrarea în societate. Nu se poate încadra în normele impuse de societate. Contextul social și cultural îl obligă să se ascundă, dar găsește o modalitate de a încălca aceste norme.
Relația cu Osita ar fi putut să-l salveze, să-l ajute să învingă depresia și tristețea, dar lui Osita îi lipsește curajul pentru a-și asuma propria înclinație și știe că pericolul este mult prea mare pentru a te expune public.
Autoarea pune accent pe transparență și pe comunicare, pe cât de necesare sunt și cât de mult pot ajuta. Câteodată chiar salvând vieți. Trimite puțin la plimbare banalul și ne oferă ceva diferit, o căutare a identității și a maturizării, o invitație la toleranță și la deschiderea minții. Este o carte ce pune în balanță aparențele și prejudecata. Este o lecție despre percepție, a oamenilor, a lucrurilor și a vieții și despre nevoia libertății de exprimare. O scriitură inteligentă, dar simplă, plină de subtilitate și eleganță.
Alte recenzii de la Akwaeke Emezi:
