Astăzi am să vă povestesc câte ceva despre un roman savuros, romanul de debut al lui Truman Capote, O vară de răscruce, pe care autorul l-a început în 1943, abandonându-l după cinci ani. Se reapucă să scrie la el în 1966, an în care se mută din Brooklyn și lasă în urmă cele patru caiete ale manuscrisului. În ciuda faptului că lucrase aproximativ zece ani la primul draft al romanului, hotărăște împreună cu editorul că nu este îndeajuns de bun pentru a vedea lumina tiparului.
Nepotul autorului găsește caietele în 2004, după 40 de ani de la moartea lui Capote, iar în 2005 acestea se publică.
Personajul central, tânăra adolescentă Grady McNeil, în vârstă de aproape 18 ani, aparținând înaltei societăți new-yorkeze trece printr-o multitudine de peripeții dictate de nonșalanța și teribilismul specifice celei mai dificile perioade ale vieții. Felul în care ea dorește să-și facă simțită prezența prin excesul de personalitate, o face să devină excentrică la modul cel mai interesant. Acțiunea se petrece într-o vară, când părinții ei pleacă la Paris, cutumă ce are loc anual, lăsând-o pe fiica lor în grija surorii ei, Apple. Pentru Grady este ocazia perfectă de a experimenta trăiri precum amorul, gelozia, tristețea dar și vicii ca alcoolul și țigările, înainte de a fi prezentată în înalta societate pentru a-și alege un soț.
Figura mamei autoritare și posesive apare pentru a-i pecetlui viitorul:
”- Grady McNeil, debutul tău în societate va avea loc, a decretat doamna McNeil, trăgându-și mânușile. Vei purta o rochie de mătase albă și un buchet de orhidee verzi care or să estompeze puțin culoarea ochilor și părului tău roșu”
Îndrăgostită de Clyde Manzer, un evreu de 22 de ani, dar având un prieten din copilărie, Peter care la rândul lui o iubește, adolescenta se joacă cu sentimentele punând în balanță iubirea ce pare superficială și adorația unui prieten de demult.
Decizia ei este clară, considerându-l pe Clyde cel mai potrivit pentru ea, chiar dacă acesta nu pare să-i împărtășească aceleași sentimente.
Și totuși: ”O iubea, Clyde o iubea, și înainte ca el să o fi iubit nu o deranjase niciodată singurătatea, ba chiar îi plăcuse foarte mult să fie singură”
De-a lungul romanului, am empatizat cu Grady, trecând atât prin stările și frământările ei, cât și prin stările băiatului care pare apăsat de situația familială fiind prins într-o logodnă impusă.
În cele din urmă, relația lor, ascunsă de ochii lumii, este una complicată deoarece nu poate evolua așa cum și-ar dori protagoniștii, devenind o povară.
În încheiere, simt nevoia să vă mărturisesc următoarele: subiectul este suficient de interesant, plin de imagini, detalii și stiluri diferite și poate că romanul m-a făcut să rememorez zilele mele de răzvrătire și încăpățânare pur adolescentine chiar dacă nu am aparținut vreodată acelor vremuri și norme sociale. Mergând pe firul teoriei lui Carl Gustav Jung privitor la arhetipuri, pe care le-a considerat „structuri psihice identice, comune tuturor”, putem să ne regăsim cu toții într-un tipar unic, bifând o parte din caracteristicile specifice acestuia sau chiar pe toate. Astfel ne putem identifica într-o mai mică sau mai mare măsură cu trăsăturile morale ale personajului.
Alte recenzii de la Truman Capote:
