Romanciera americană Elizabeth Strout, ne oferă în cartea ”Olive Kitteridge”, premită cu Premuil Pulitzer și ecranizată în anul 2014, viziunea asupra păturii mijlocii a societății americane, prin intermediul lui Olive Kitteridge, fosta profesoară de matematică care, ajunsă la șaptezeci de ani, se trezește prinsă în causticul sărut al continuei naufragieri în nimicul îmbietor și totuși spinos.
În cele treisprezece nuvele Olive Kitteridge trece de la stadiul de personaj principal la cel secundar, uneori fiind doar o apariție extrem de fugară, exact așa cum se întâmplă cu marea majoritate a intersectărilor de existențe, absolut aleatorii. Astfel că, odată cu fiecare rând parcurs, descoperim mozaicul trăirilor, de la criza căsniciilor la tentația adulterului, de la aproape fireasca îndepărtare a fiului matur de cuibul familiei la disperarea mamei care ar fi vrut să poată ține timpul în loc pentru a mai putea simții beatitudinea clipelor mărunte, autoarea purtându-ne într-un dans îndrăzneț între lumină și întuneric, între căutare și resemnare.
Stilul povestirii este suficient de fluent pentru a asigura o anumită melodicitate captivantă, poate nu aceea pe care o așteptau cei obișnuiți ca lumina să cadă întotdeauna prin vitraliul fericirii, dar totuși are o anumită melodicitate a conjugării care, în mod subit, numai intră pe furiș pe fereastra sufletului, așteptând sfioasă la ușa existenței tale până în momentul în care vei decide să o poftești înăuntru.
O carte bună și captivantă!
Lectură plăcută!








