„Dragă Doamne-Doamne, (…) Aş fi putut foarte bine să spun: Mi se zice Bilă, arăt cam de şapte ani, casa mea e la spital, pentru că am cancer, şi n-am vorbit niciodată cu tine pentru că nici măcar nu cred că exişti.”
Acum e rândul meu. Azi am descoperit o carte. O carte care conţine o poveste foarte simplă, în aparenţă, dar una extrem de profundă şi delicată, în esenţă. O carte care mi-a amintit că nu un număr de pagini este cel care contează, ci mesajul transmis. Atât de simplu şi de cutremurător!
Oscar şi Tanti Roz, scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt, ni-l prezintă pe micuţul Oscar, un băiat de zece ani bolnav de leucemie şi conştient de sfârşitul vieţii sale. Totuşi, acest lucru nu îl opreşte din a-şi transforma ultimele zile într-o adevărată aventură, ca şi cum ar fi fost trăită complet, la îndemnul unei Tanti Roz.
„Azi împlinesc o sută de ani. Ca Tanti Roz. Dorm mult, dar mă simt bine. Am încercat să le explic părinţilor mei ce-i viaţa, un cadou foarte tare. La început, supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viaţa veşnică. După aceea, îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârşit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Şi-atunci încercăm s-o merităm.”
Până unde poate ajunge imaginaţia unui copil dacă este încurajat? Destul de departe, încât, o scurtă zi să devină un lung deceniu plin cu evenimente şi trăiri preţioase şi emoţionante… Atât de departe, încât să deschidă acea portiţă a sufletului fiecăruia dintre noi care să ne amintească faptul că, aici pe pământ, suntem cu toţii responsabili de modul în care alegem să ne trăim vieţile şi, prin urmare, de propria dezvoltare.
„Oamenii tremură în faţa morţii pentru că le e teamă de necunoscut. Dar ce-i necunoscutul?”
Alte recenzii de la Eric-Emmanuel Schmitt:
