Am văzut un milion de recomandări, pe diferite grupuri, care se refereau la această carte.
Nu mă lăsa gândul că „trebuie să o citesc, să înțeleg de ce „, „de unde vine această febră”, „what’s so special about this book” și, la finalul lecturii, am selectat câteva motive, care sper că vor intriga și restul cititorilor să îmi urmeze exemplul.
Încep cu subiectul, unul apropo captivant, care încă din primele pagini te face să realizezi că stai încătușată de istoria Aliciei Berenson și cea a soțului ei Gabriel. Ea e pictoriță, el fotograf, aparent au o căsnicie fericită, însă totul se schimbă în seara, când după spusele polițiștilor, Alicia și-a împușcat soțul. După 6 ani amorfi petrecuți în tăcere, izolare, la o instituție medico-legală, îi vine în ajutor un tânăr psihoterapeut, Theo Faber, care visa să o trateze încă din momentul apariției acestei știri.
Spre fericirea mea si al altor cititori, Alex Michaelides a scris o istorie fără cusur, pur și simplu, nu are nici un defect sau motiv de ce aș trimite-o în „rezervă”.
Personajele evoluează, limbajul folosit este unul elevat, însă în măsură să fie comprehensiv, tema este una legată de medicină, dar am reușit să înțeleg stările și descrierile tehnice de conjunctură.
Pe parcursul lecturii, autorul folosește iscusit o maniera tacticoasă de ducere în eroare. Dacă este vorba despre omucidere și terapie ești mereu cu gândul constant să descoperi taina, să dai vina pe altcineva pentru că toți au avut motive și posibilități! Autorul aburește cu suspiciuni bine structurate și argumentate. Suspansul este păstrat într-o ascensiune rezonabilă, încât și cardiacii să aibă șansa de a duce lectura la bun sfârșit.
Minți iscoditoare, vă provoc să citiți această carte și să rămâneți cu gura căscată, grație deznodământului.
Structura povestirii pare a fi clară încă de la bun început, dar nu îți dai seama în ce pânză țesută de Charlotte nimerești, ca mai târziu să te întorci la început să descâlcești ițele din nou.
O istorie care va rămâne cu siguranță în memorie datorită ultimelor pagini. Ea lasă sentimentul momentului când un magician a reușit să te încurce și amăgească, dar tu nu te superi, pentru că atunci când descoperi miezul primești o plăcere deosebită de la finalitatea unei povești scrise bine, cu iscusință!
De recitit?! Nu.
Totul este clar, ușor de memorizat și atenție! apare dorința febrilă de a o povesti mai departe.