Recenzie “Predestinaţi” (Predestinați #1) de Josephine Angelini

Autor: Josephine Angelini
An apariție : 2011
Editura: Rao
Nr. Pagini: 416
Acordă o notă cărții:
 

Predestinati, Josephine Angelini

Predestinaţi este primul volum din trilogia cu acelaşi nume, semnat Josephine Angelini, autor american de romane fantasy pentru adolescenţi.  Despre Predestinaţi auzisem încă de la apariţie, dar în ciuda faptului că a fost publicată de Editura Rao a durat ceva până i-am dat o şansă. Citind-o acum, mi-am dat seama că nu aveam nici un motiv bine întemeiat să amân atât. Predestinaţi  este o serie ce aduce în prim plan un subiect nou, cel puţin pentru mine, şi anume magnificii zei ai Olimpului sau mai exact pe descendenţii acestora.

Primul volum al seriei ne-o prezintă pe Helen Hamilton, adolescentă timidă, de şaisprezece ani din Nantucket. Mama a abandonat-o încă de când era în faşă, însă tatăl, Jerry, i-a suplinit cu succes locul. Helen Hamilton se poate numi un om norocos cu un tată modern şi de gaşcă, dar şi cu o prietenă de nădejde cum este Claire Aoki, poreclită Giggles. Deşi Helen este o blondă timidă, de un metru optzeci, iar Giggles este o brunetă îndrăzneaţă, cu trăsături asiatice de numai un metru şaizeci, cele două sunt prietene de nedespărţit de când lumea.

Helen Hamilton ştie în sinea ei că nu este un om obişnuit. Forţa şi rezistenţa excesivă este un semn destul de important, dacă mai punem şi crampele groaznice de care suferă subit când atrage atenţia asupra ei, tindem să-i dăm şi mai multă dreptate. Noroc cu Claire care are mereu grijă ca prietena ei să-şi ţină capul sus şi coloana dreapta.

Pe Claire alias Giggles, cititorul o va descoperi în cele mai cruciale momente şi o va îndrăgi fără doar şi poate. Prin ea, îl vom descoperi pe acel prieten pe care cu toţii ni-l dorim, sincer şi curajos, sfetnic valoros şi luptător neînfricat. Atât Helen cât şi Claire îşi vor lua partea lor de bătălie alături de Familia Delos.

Familia Delos formată din doi taţi fraţi şi o mamă (unul dintre fraţi este văduv) şi cinci copii, se mută în Nantucket pentru a scăpa măcar un timp de numeroasele rude şi problemele ce le aduc cu sine. Ajunşi pe insulă descoperă că nimic nu este atât de uşor cum sperau. Aici o descoperă pe Helen, un scion din Altă Casă, ignorantă în ceea ce priveşte descendenţa sa.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Josephine Angelini.

Puşi în situaţia de a se ucide unul pe celălalt, Lucas Delos (unul dintre cei cinci copii) şi Helen vor încerca pe cât posibil să ignore vocile celor trei bocitoare îmbrăcate în negru care cer vărsare de sânge, dar şi să se salveze unul pe celălalt. Helen se va trezi în faţa unui sentiment de ură pură lipsit de noimă, asta în timp ce încearcă să descopere ce-i cu coşmarurile care o bântuie în ultima perioadă dar şi să afle unde merge noapte când e somnambulă.

Odată cu volumul Predestinaţi cititorul face o excursie şi în trecut, în timpul Războiului Troian, descoperind “adevăruri” ascunse de ochii istoricilor, lupte între zei şi semizei, blesteme, dar şi distrugeri care îi afectează ciclic pe scioni, cum destinul tinde să facă glume proaste şi să pună oamenii în situaţii mai mult decât tragice. Josephine Angelini creionează o Romeo şi Julieta a zeilor, o poveste care se repetă constant şi care în ciuda încercărilor are acelaşi final tragic de fiecare dată.

Am avut aşteptări de la acest prim volum. Pe toată durata lecturii am simţit că Josephine Angelini putea da mai mult. A avut un subiect atât de interesant încât putea să se joace mult mai mult cu personajele şi să le folosească mai mult decât ca pe nişte mingi de ping-pong. Trag nădejde însă că în volumul doi, Regatul Umbrelor, voi avea parte de o logică mai bine pusă la punct.

Predestinaţi rămâne însă o lectură uşoară şi numai bună de savurat într-o zi frumoasă. Josephine Angelini are grijă să ne arunce în acest prim volum o multitudine de informaţii, acţiune, romantism, dar şi schimbări de situaţie neprevăzute.

-Un metru şaizeci de teroare pură, se lăudă Claire întinzându-şi mâna, aşteptându-se ca Jason să o ajute.

El îşi încrucişă mâinile intenţionat.

-Atât de înaltă eşti fără pantofii ăia ridicoli? zise el ironic. Cred că eram mai înalt când m-am născut.

-Pun pariu că erai. Capul de-un metru şi fundul de şaizeci de centimetri, bombăni ea ridicându-se.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)