„Privind soarele în față” este singura carte pe care am citit-o de la autorul și profesorul de psihiatrie de la Stanford Irvin D. Yalom. Nici nu mi-ar fi trecut prin cap să citesc o carte cu un asemenea subiect dacă nu aș fi primit-o în dar de la o prietenă dragă. Pe lângă faptul că mi-a oferit-o, ea a și citit-o și mi-a recomandat-o.
Nu mi-aș fi pus prea curând problema morții dacă nu aș fi avut în mână cartea „Privind soarele în față”
Și nici acum nu știu dacă e un lucru bun sau rău că am citit-o, având în vedere faptul că până la ea nu m-am gândit prea mult la sfârșitul existenței. Și nici nu am fost anxioasă referitor la moarte. Nu consider că s-au schimbat prea multe la mentalitatea mea referitor la ideea morții. Dar poate că am conștientizat faptul că aceasta e reală și o „trăiește” fiecare ființă din această lume. Mai devreme sau mai târziu.
Așa că cel mai bun lucru de făcut și îndemnul principal al cărții ar fi să ne trăim viața cu adevărat în fiecare moment al ei
Să riscăm și să o trăim frumos, intens, fără a ne gândi prea mult la finalul ei. Sau cel puțin fără a ne gândi cu durere și regret la acel final pe care îl vom trăi cu toții.
Autorul, care a experimentat el însuși o anxietate referitor la ideea morții ne oferă exemplul personal și exemplele de gândire spre care și-a îndreptat pacienții temători de moarte de-a lungul anilor de terapie.
„Privind soarele în față” oferă o abordare plină de încurajări referitor la tema universală a mortalității. Acumulând o viață întreagă de experiențe corelate și având contact și expertiză, doctorul Yalom ne ajută să ne dăm seama că frica de moarte stă la baza majorității anxietăților noastre, fie că realizăm, fie că nu.
El sugerează că a ajuns la această concluzie datorită propriilor trăiri, dar și experiențelor revelatoare trăite de pacienții săi. Poate fi vorba de un vis, o pierdere suferită(și nu neapărat un deces, ci posibil și un divorț, o despărțire dureroasă, pierderea unei locuințe sau a unui job drag), o traumă, o boală și cel mai adesea îmbătrânirea inevitabilă.
Dr. Yalom susține că odată ce ne confruntăm propria mortalitate și acceptarea ideii că odată și-odată vom muri și noi, vom putea să fim mai empatici
Mai implicați în prezentul nostru care poate deveni mai bogat în trăiri. Astfel vom putea să ne realiniem prioritățile în viață, să comunicăm mai bine cu cei dragi, să ne exprimăm sentimentele. Dar și să apreciem mai mult frumusețea vieții trăită la maxim. Sau să fim gata să ne asumăm riscuri necesare pentru a deveni împliniți pe plan personal. Sau pe orice plan, de altfel.
Mi-a plăcut mult o idee care îmi va rămâne în minte sper eu mult timp de acum încolo. Dr. Yalom pune o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toții: Ce ai face diferit în prezent astfel încât peste mai mulți ani să nu regreți atunci când vei afla că acest interval de timp se va repeta într-una și într-una în același fel pentru eternitate? Dacă ar fi să retrăiești acești ani, ți-ar face plăcere să auzi asta sau ai fi plin de regrete pentru lucrurile neîncercate sau făcute în alt mod decât ți-ai fi dorit?
