Despre Purgatorio este greu să scrii. Îţi place atât de mult şi îl citeşti atât de repede încât rămâi sfârşit şi secat totodată. Îl citeşti dintr-o suflare, cu toate că îţi propui să-l savurezi în doze mici.
Planul tău de a citi câte un capitol pe zi se duce pe Apa Sâmbetei când faci cunoştinţă cu noianul de personaje şi evenimente ce ţi se relevă încă din primele pagini.
Pentru cei fericiţi că volumul Purgatorio are muuulte pagini, adică mai multe decât eram obişnuiţi, vă spun doar atât: o să vă treacă. N-o să vă ajungă nici pe-o măsea. Citând-o pe Oriana:
Clar! Universul murea de plictiseală și se hotărâse să-mi joace mie o farsă colosală pentru a se dezmorți din apatie.
Încă din primele pagini, facem cunoştinţă cu frumuseţea cu ochii verzi, Johnny Bravo. Pentru cei care au îndrăznit să-l uite, derulați la volumul doi, Chaos, pentru reîmprospătarea memoriei.
Johnny Bravo, i-a luat-o cu mult Orianei, devenind deja un locuitor de bază a noii societăţi umane construite în mijlocul Purgatoriului şi numită simbolic Umut (speranţă). Vom descoperi treptat că Umut nu este întocmai speranţa visată pentru protagoniştii noştri ghinionişti.
În Purgatorio, oamenii par că renasc și își aduc aminte că sunt ființe sociale inteligente. Găsim în Umut începutul unei noi societăţi umane. Lipsit însă de dezvoltarea tehnologică din Chaos, „colţul social” din Purgatoriu rămâne totuşi doar o încercare a omului de a se deda la toate facultăţile sale mintale.
Odată „cazaţi” în Umut, cei trei prieteni ai noştri sunt mai amuzanţi ca niciodată. Abel vine cu forţe proaspete şi cu limba mai ascuţită ca niciodată, iar Ama şi Oriana îi fac competiţie într-atât că nu mai ştii cine este de fapt îngerul întunericului.
-Haide, zău! Criminal? Stai așa! Tocmai m-ai făcut proastă? m-am oțărât.
-O să-ți spună că nu ea te-a făcut, ci maică-ta, interveni Abel, care, până atunci, asistase plictisit la schimbul nostru de replici. Încearcă să mă copieze, dar o face fără pic de finețe. Serios!
De departe, Oriana cu ale ei dezbateri interioare este mai delicioasă ca oricând. Nu se critică numai pe sine, ci îi trage și pe ceilalți în oftica ei.
Lipsită de avalanșa terorii în al cărui tipar trăisem în ultima vreme, nu mai știam ce să fac cu atâta timp și cu ce să-mi mai ocup mintea, așa că începusem să mă joc, încurcând viețile altora.
Purgatorio ne va aduce o avalanşă de evenimente unde omul va lupta cot la cot, dar fiecare în scop propriu, cu demonii pentru un premiu necunoscut protagoniştilor noştri.
Oriana va experimenta dorinţa acută a întoarcerii în Chaos, dar şi lupta continuă cu proprii ei demoni. Pe de o parte furia mocnită împotriva propriei mame, pe de altă parte sentimentele crescânde pentru Marc.
Al patrulea volum din seria Am murit, din fericire ţine morţiş să ne aducă noi semne de întrebare. Ne întrebăm cum a ajuns mama Orianei nu numai recuperator, dar chiar Aducătoare de ima. Ne întrebăm cum şi, mai ales, de ce este Marc în Purgatorio. Întrebări peste întrebări, dar şi o luptă continuă din care abia de vei reuşi să-ţi tragi sufletul.
Purgatorio este un volum delicios de amuzant, de o ironie crasă, ce ne aduce în atenţie deliciul vieţii din Întoarcerea şi Chaos, păstrând totodată şi cruzimea din Dincolo. Vei râde atât de mult încât vei ajunge să te simţi vinovat, mai ales că zâmbetele vor apărea în cele mai crunte momente.
-…Nu se spune să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți? Asta fac! Mă iubesc pe mine, mai întâi.
-Ai un stil special de a înțelege acest îndemn, zise ea sarcastic, accentuând cuvântul special.
-Așteptați să mă arunc de la etaj și vă certați pe urmă, da? i-am întrerupt.
-Te arunci de la unu? O să te alegi cu o luxație, cel mult. Urcă-te pe bloc și fă o treabă ca lumea
O luptă continuă cu sălbatici, aliaţi, demoni şi mai ales, o luptă continuă cu propriul sine. Vor reuşi oare eroii noştri să se salveze, atât de ei cât şi de cei din jur, la timp?
Alte recenzii de la Theo Anghel:
Off, de abia astept sa imi iau si eu volumul 4. Mi-*au placut primele 3 volume, asa ca normal ca va urma si acesta pentru mine ;)l
Şi mie îmi place seria foarte mult, iar acest ultimul volum a fost pe cât de frumos pe atât de scurt. 🙁