Nu sunt foarte receptivă la autorii japonezi contemporani, în ciuda faptului că sunt apreciați la scară largă. Am abandonat câteva cărți și-mi era oarecum teamă că și această încercare va fi un eșec. Nu am văzut filmul și nu știam la ce să mă aștept. Nu este o carte cu ritm, este statică, este o carte de introspecție. N-o să găsești în paginile ei un cordon de servitori, organizați în bisericuțe, ce pun la cale comploturi cu tot felul de interese și intrigi meschine, cu istorioare de amor și ranchiună. Sunt memoriile amare ale unui om ajuns în iarna vieții care realizează că și-a irosit viața dedicându-se unei meserii.
Debutul îl găsește pe majordomul Stevens la Darlington Hall, unde și-a trăit viața și și-a urmărit visul de a ajunge un majordom desăvârșit. Aceasta a fost menirea vieții lui și s-a dedicat meseriei sale total, renunțând la dragoste, emoții, relații sau orice altă formă de apropiere socială. Dar tot ceea ce a fost Darlington Hall odată, tot fastul și strălucirea au dispărut odată cu moartea lordului și stăpânului său. Acum conacul aparține unui american parvenit care nu știe să aprecieze un majordom de modă veche. Stevens simte că-și pierde demnitatea și regretele nu întârzie să apară.
Călătoria lui prin țară pentru o întâlnire cu o fostă intendentă este de fapt o rememorare a momentelor sale de succes care, din păcate, nu-i mai aduc niciun fel de satisfacție. Stevens, în ciuda monotoniei cărții, reușește să te captiveze cu judecățile sale de valoare. Conduita lui profesională este ireproșabilă, chiar dacă noul său stăpân nu provine dintr-o familie veche și nobilă, și este atât de adânc înrădăcinată încât chiar și în această călătorie și în concediu rămâne trăsătura determinantă a personajului.
Chiar și dragostea și interesul pentru fosta intendentă sunt respinse de normele pe care statutul profesional i le impune. Nici măcar în intimitatea gândurilor sale nu-și permite să se gândească la ea ca la femeia iubită. Stevens înainte de a fi bărbat, este majordom, iar acest lucru înseamnă discreție și reținere chiar și față de sine însuși. Loialitatea și dedicarea față de interesele stăpânului său sunt timp de 35 de ani prioritățile vieții sale și ajuns în amurgul vieții realizează câte lucruri a ratat pentru a onora aceste îndatoriri. Și bineînțeles că se naște inevitabil întrebarea:
a meritat sacrificiul? sau și-a irosit viața?
Chiar și deciziei de a pleca în această călătorie îi găsește un motiv care n-are legătură cu realitatea, un motiv legat tot de jobul său. Susține că pleacă pentru o întâlnire de afaceri, că Miss Kenton ar putea fi convinsă să se întoarcă pe vechiul post la Darlington, unde este mare nevoie de ea, dar de fapt el este foarte entuziasmat să o revadă și să observe cum patina timpului a schimbat-o. Dorul este, de fapt, motivul pentru care pleacă și speranța că poate pentru ei nu e prea târziu, dar Stevens nu poate expune astfel motivele deoarece asta l-ar obliga să iasă din rolul vieții sale care i-a devenit deja a doua piele.
O poveste dulce-amăruie, plină de regrete nemărturisite, despre timp irosit și priorități greșit alese, conștientizate mult prea târziu, dar și despre regăsirea micilor bucurii ale vieții.