Recenzie „Război și Pace” de Lev Tolstoi

Pentru a simți măreția și adevăratul talent care ne-a lăsat moștenire comori nemărginite, pentru a cunoaște o aventură de anvergură, un roman care va detrona sensul vechi de amplitudine, sens și capacități notorii de scriitor, vă invit cu drag să îl citiți pe Tolstoi.

Toate vin la timpul său, așa cum o fac verbele. Timpul lui Lev. N. Tolstoi a venit câteva săptămâni în urmă, a apărut exact în momentul în care gândul meu era bezmetic de la multitudinea de cărți care mă înconjura.

„Război și Pace” este o poveste, în tot sensul cuvântului, pe care „Dex-ul” ni-l prezintă, 1700 de pagini care îți fac cunoștință cu o epopee, cea a 3 familii aristocrate, de la începutul sec. 19, prinse în vâltoarea Războiului dintre Napoleon și Alexandru al II-lea.

Mai mult despre subiect nu zic nimic, oricum nu aș încerca, sunt prea multe de povestit, o să încerc în schimb să vă spun despre impresiile postlecturale, sentimentul acela de grandoare, de titanic. O călătorie lungă și interesantă de mână cu însuși Tolstoi, ghidul acestei munci demne de admirație. Sunt 6 ani de cercetări, istorii, jurnale, toate pentru a ne oferi o istorie nemaipomenită, în care fiecare personaj este unic, orice bătălie, ceartă, dialog, sărut sau despărțire îți alunecă sub simțire și te lasă să îi admiri esența. Perindezi ca cel mai ușernic călător, învăluit în atâtea evenimente și locuri, încât îți crează impresia că este o poveste fără de sfârșit.

Cartea are gust apăsat de importanță, în care ești martorul benevol într-o scriere istorică, cu influență, spre care ai vrea să tindă ceilalți scriitori. Aici calitatea și cantitatea merg mână în mână.

Basm cu o cronică minuțioasă a câtorva familii de vază din perioada postecaterina, iar grandoarea războiului are un efect care diminuează sensul statutului, cel al mândriei sau al dragostei în fața simplității vieții și al morții.

Tolstoi ne lasă un bildungsroman în care evoluția este la ea acasă, orice acțiune sau personaj își are un început, o transformare și un sfârșit definit sau condiționat.

Personaje demne de această capodoperă milenară. Fiecare interesant și real,

Lev Nikolaevici scoate în evidență realitatea și adevărata esență a omului, al unei națiuni aflate în pragul unei deflagrații iminente.

Pentru o asemenea lectură este nevoie de răbdare și dorință de a parcurge împreună cu eroii noștri portretul unei perioade cu adevărat istorice, ficțiune împletită cu realitatea pierdută a unor imperii care nu mai există.

Câteva citate frumoase pentru a vă ademeni în această lectură.

„Iubirea, ce-i iubirea? Iubirea stă în calea morții. Iubirea este viața. Tot, tot ce înțeleg, înțeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat de iubire. Iubirea este Dumnezeu și, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veșnic al tuturor lucrurilor.”

„Adevărata iubire presupune mereu renunțarea la propria comoditate.”

„Dacă este să admitem că viața omenească poate fi condusă de rațiune, atunci se nimicește însăși posibilitatea vieții.”