Am citit această mini-serie a lui Stendhal și acum două veri, cred, iar pe-atunci i-am acordat pe GoodReads numai 2 steluțe. O găseam plicticoasă și anostă, cu prea multe descrieri sucite și personaje irelevante, fără un rol bine stabilit în text.
Când am primit o ediție nouă și revizuită a cărților lui Stendhal de la prietenii de la Editura Art, am zis că trebuie să le recitesc și să văd dacă îmi creează alte impresii. Dacă pe atunci am oferit seriei 2 steluțe pe GoodReads, acum i-aș da 4.
Cartea urmărește povestea lui Julien Sorel, fiul unui tăietor de lemne, inteligent și șarmant, un tânăr cu aspirații mari, care încearcă din răsputeri să urce pe scara socială. Își formează caracterul bărbătesc trecând prin două perioade amoroase dificile, care îi pun la încercare răbdarea și fidelitatea. Cred că Roșu și negru este unul dintre cele mai bine scrise bildugsromane, creionând destinul unui copil care învață, treptat, să devină bărbat și să dea piept cu viața din spatele zidurilor protectoare.
Cred că Roșu și negru este o adevărată ficțiune istorică; Stendhal a luat fragmente din realitatea zilelor de atunci, le-a transfigurat artistic și le-a plasat într-un cadru spațio-temporal foarte bine determinat și creionat cu o desăvârșire ieșită din comun.
Deși am citit recent și Mănăstirea din Parma, tot de Stendhal, mi-a plăcut mult mai mult Roșu și negru. Am descifrat altfel codul cărții și am înțeles-o în toată splendoarea ei. Acum văd Roșu și negru ca pe un roman extrem de accesibil, deși nu este întocmai ușor de citit; în paginile sale în se zbate suflarea epocii trecute într-o matcă a nonconformismului.
Am înțeles mult mai bine esența cărții acum, ceea ce ne duce la concluzia că citind o carte de două ori, nu o înțelegem la fel. Am descoperit în Roșu și negru contrastul dintre aparență și esență, dintre plan și vis, dintre adevăr și minciună. Cu o arhitectură narativă extrem de sugestivă, romanul creionează un destin al unui băiat care încearcă din răsputeri să evolueze, să devină cea mai bună versiune a sa.
Deși mi-a plăcut romanul, și m-a ajutat să înțeleg foarte bine anumite lucruri din realitatea cotidianului, nu-l recomand decât persoanelor foarte, foarte răbdătoare. Unele scene pot scoate din sărite grav, cu toate descrierile mult prea detaliate, și-ți pot pune nervii la încercare, dacă nu ai o răbdare de fier.
…un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. El va răsfrange în ochi când seninul cerului albastru, când noroiul mocirlelor din cale.
Roșu și negru te ajută să te descoperi și să realizezi că prin muncă și determinare poți ajunge unde vrei. Stendhal? Îl văd ca pe un adevărat geniu al construcției narative, care reușește să concentreze în paginile cărții sale ideologia unui muritor, ca noi toți, dar care învață treptat că viața are momente care te înalță la cer și-ți dau puterea de a te simți nemuritor.
Alte recenzii de la Stendhal:
