-Uneori, Miss Jarmond, nu este ușor să scoți la lumină trecutul. Există surprize neplăcute. Adevărul e mai greu de suportat decât ignoranța.
Tatiana de Rosnay rupe tăcerea și atrage atenția asupra unui episod dureros din istoria francezilor, un subiect oarecum trecut cu vederea și considerat tabu pentru prea mult timp: operațiunea Vânt de primăvară, așa cum mai era numită. O tragedie incredibilă, o tulburătoare pagină de istorie, ascunsă în spatele unui nume atât de nepotrivit.
Ții în mână cutia Pandorei. Uneori, e mai bine să n-o deschizi. Uneori, e mai bine să nu știi.
Se numea Sarah nu este un simplu roman, ci este mai mult o declarație cu privire la impactul pe care îl are trecutul asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului.
Voia să se întoarcă la visul ei, la pacea și la siguranța pe care le simțise.
Două familii, două perioade de timp diferite și un secret bine ascuns care va crea o conexiune incredibilă între o poveste și o viață. Între povestea unei fetițe de numai zece ani, a cărei existență este dată peste cap din cauza unei lupte absurde contra evreilor și viața unei jurnaliste americane stabilite în Franța care vrea să scoată la iveală ceea ce s-a întâmplat atunci. O fetiță care fără să vrea se transformă mult prea devreme într-un adult și o femeie care se simte ca un copil în fața unui fapt atât de cutremurător.
Nedrept. Atât de nedrept. De ce? De ce ei? De ce toate astea? I se părea că nimeni nu ar fi putut să îi dea vreo explicație.
Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay este acel suflu care te trezește la realitate, care te face să conștientizezi cât rău poate face ignoranța, mai ales unor oameni nevinovați. Este o poveste care te va face să te întrebi dacă ai procedat corect în multe dintre întâmplările petrecute în trecut și care te va determina să îți regândești fiecare pas pe care îl vei face de-acum încolo.
Zakhor, Al Tichkah. Amintește-ți. Nu uita niciodată. În ebraică.
Alte recenzii de la Tatiana de Rosnay:
