Peter, Eliza, Andy, Anita sunt patru adolescenţi fiecare cu preocupările lor: sportivul, proscrisa, ratatul şi tocilara, cu grijile şi bucuriile specifice vârstei. Asta până când în vieţile lor apare Ardor.
Noul nostru prieten, imposibil de ignorat, va mai fi cu noi cel puţin câteva săptămâni. Etichetat ARDR-1388 de către oamenii de ştiinţă care l-au descoperit, acum asteroidul este numit cu afecţiune Ardor.
Oamenii s-au gândit mereu şi au realizat diferite scenarii în ceea ce priveşte sfârşitul lumii, Tommy Wallach în cartea sa Şi am privit cu toţii spre cer… îl alege pe Ardor ca pion principal, un asteroid care va distruge Pământul.
Însă Ardor nu aduce doar un dezastru iminent, aduce schimbare în comportamentul celor patru tineri. Aflaţi la vârsta la care nu dau importanţă trecerii timpului, apropierea coleziunii cu Ardor le va schimba percepţia despre timp, le va da de gândit dacă au procedat corect, dacă au iubit sau iertat pe cine trebuia.
Viaţa celor patru adolescenţi sub presiunea timpului se va schimba radical. Ce vor alege să facă atunci când vor ştii ca nimic nu poate împiedica ciocnirea cu Ardor?
-Eu? chicoti el. Mă simt bine. Eu mi-am trăit viaţa. Pentru voi îmi fac griji. Mă refer la generaţia ta. Uită-te la tine. Atât de tânără şi frumoasă şi plină de… viaţă. Tu meriţi un al doilea act.
Trăirile oamenilor sunt atât de diferite în ceea ce priveşte sfârşitul de la o extremă la alta, amânând mereu lucrurile de pe o zi pe alta, sunt puşi în faţa faptului că următoarea zi să nu mai existe.
Chiar dacă Ardor ateriza sau nu, nimeni nu ştia ce ar fi putut să se întâmple cu ei. Eliza simţi toată vina şi regretele risipindu-se în faţa acelui fapt colosal.
O carte complexă care m-a impresionat, personaje adolescente dar cu trăiri puternice. Trebuie să recunosc că am sperat până la ultimul rând să se termine altfel, dar probabil nu ar fi avut acelaşi impact.
Lectură plăcută !!!
