Câţi dintre noi nu sunt singuri pe lume? Nu vă gândiţi neapărat la partea conotativă a acestei expresii. Gândiţi-vă la fiecare moment în care aţi fost înconjuraţi de oameni, dar v-aţi simţit singuri, pustii din punct de vedere sufletesc. Câţi dintre voi nu aţi avut momente în care aţi simţit că nu aparţineţi nimănui, că nu aveţi nimic al vostru? Sunt sigură că vă ştiţi fiecare în parte. De ce am precizat acest lucru? Pentru că povestea creionată de scriitorul francez Hector Malot m-a sensibilizat atât de mult încât chiar şi acum, după câţiva ani de la citirea ei, mi-o amintesc cu nostalgie.
„Eşti tot ceea ce eşti şi vrei să fii, eşti toţi oamenii care te-au ajutat şi care nu, eşti toţi cei pe care i-ai întâlnit şi îi vei întâlni, eşti profesorul care te-a picat şi profesoara care ţi-a dat curaj.”
Povestea prezintă un copil orfan care, după ce a trăit o perioadă cu o mătuşă, este vândut unui circar de către soţul acesteia. Aventura lui Remi începe lângă Vitalis, alături de cei trei câini ai lui- Capi, Dolce şi Zerbino şi maimuţica sa, Sufleţel. Duce o viaţă cu greutăţi, cu speranţe, cu vise deşarte , o viaţă despre pierderea şi regăsirea celor dragi. Cartea prezintă tema prieteniei şi vorbește despre maturizarea prematură– lucru des întâlnit astăzi la copii, din păcate. Şi ce văd şi mai grav în asta, este faptul că unii devin maturi fără să vrea, pe când alţii chiar aleg acest lucru, crezând că asta înseamnă fericirea.
Prin povestea lui Remi, Hector Malot ne oferă şansa de a reflecta prin cel mai cunoscut roman al său, la ceea ce avem şi ne învață să apreciem. Totodată, ne arată cât de greu poate să ne fie cu adevărat singuri pe lume şi ne reaminteşte, de la o pagină la alta, care sunt adevăratele valori în viaţă. Îmbinând sensul conotativ al titlului cu cel denotativ, autorul oferă lumii o lecţie despre existenţă care sensibilizează cititorul, chiar dacă poate nu este la prima lectură.
Vă invit aşadar să descoperiţi sau să redescoperiţi unul dintre cele mai emoţionante romane scrise vreodată. Şi sper ca atunci când vă veţi simţi „singuri pe lume”, să vă mai gândiţi o dată la tot ceea ce voi aveţi, iar alţii doar visează. Lectură plăcută, dragilor!
Alte recenzii de la Hector Malot:
Una din cărţile mele preferate din copilărie şi care mă emoţionează şi acum (alături de „Cuore – inimă de copil” sau „David Copperfield”).
Da. Şi „Cuore” este la fel de emoţionantă. Pe cealaltă nu am citit-o…