Dacă mi-ar cere cineva să definesc în doar trei cuvinte „Straniul caz al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde” aş spune: „fantastic”, „dualitate” şi „genial”. Apoi, în cuvinte mai multe, aş adăuga că acest volum te ţine cu sufletul la gură de la prima propoziţie până la ultima literă. După ce termini de parcurs textul, înţelegi de ce nu e o întâmplare faptul că opera de artă a lui Robert Louis Stevenson stă la baza a foarte multe producţii cinematografice şi teatrale, dar şi de ce aceasta continuă să reziste în topurile celor mai apreciate producţii literare.
Cum ar fi dacă ar exista o licoare magică pe care, dacă am bea-o, ar scoate la iveală tot ce e mai rău din noi? Şi nu numai atât! Dacă această poţiune ne-ar transforma fizic astfel încât nimeni să nu ne recunoască, iar noi am putea să ne vedem de răutăţi în voie? Cum ar fi? Şi câtă răutate poate să existe într-un singur om? Toate răspunsurile la întrebări se găsesc într-un singur loc: „Straniul caz al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde.”
Unii definesc această operă ca fiind un roman, însă eu, dar şi câţiva specialişti, credem că face parte din categoria literară a nuvelei. De ce? Are o acţiune mai restrânsă din punct de vedere al spaţiului şi timpului decât un roman, are personaje mai puţine şi textul este destul de restrâns ca număr de pagini.
În prefaţa nuvelei despre doctorul Jekyll şi domnul Hyde se menţionează că subiectul acestei opere este rodul unui vis pe care autorul l-a avut. După ce s-a trezit din vis, Robert Louis Stevenson a început să pună pe hârtie, fără oprire, fiecare amintire despre vis. Nu a ţinut cont de eventualele greşeli gramaticale ori de exprimare, ci a continuat să scrie. După câteva rafinări ulterioare, a luat naştere una dintre cele mai apreciate opere ale literaturii britanice.
Ca o concluzie, pot să spun că acest volum este un „must – read” nu doar pentru iubitorii de science – fiction, thriller şi mister, ci pentru oricine care ştie să respecte lucrările de geniu.
Alte recenzii de la Robert Louis Stevenson:
