Dacă ești în căutarea unei cărți cu acțiune trepidantă, răsturnări de situație, ritm nebun și mister nu aceasta este cea mai bună alegere. Este o carte foarte scurtă și simplă, fără mari complicații sau drame, cu un gust dulce-amărui care reușește să transmită multe emoții. Citind-o mi-a tot venit în minte citatul motivațional: you are never too old and it is never too late.
Doi oameni ajunși în iarna vieții, cu un trecut marcat de două căsnicii ratate și propriile tragedii, leagă o relație de prietenie, privită cu suspiciune de vecini și familie. Singurătatea și nevoia de a-și împărtăși gândurile îi aduc împreună. Își petrec nopțile în același pat, spovedindu-se unul altuia, rememorându-și viețile, insuccesele, visurile neîmplinite și greșelile, dar mai ales bucurându-se fiecare de prezența celuilalt și gustând puțină fericire. Doi bătrâni care s-au săturat să trăiască după cum vor alții și pentru alții, care nu mai sunt interesați de gura lumii, care își doresc doar puțin timp pentru sufletele lor.
Pe cât de tare m-am bucurat și le-am admirat curajul adolescentin la început pe atât de tare m-am întristat la final. Pare că niciodată, nici măcar când nu mai ai nimic de demonstrat, nici măcar atunci când din viața ta n-a rămas decât un ultim fir de nisip în clepsidră, oamenii nu-și pot înfrânge prejudecățile, egoismul și răutatea și nu te pot lăsa în pace. Nici măcar apropierea sfârșitului nu-ți oferă șansa de a trăi așa cum îți dorești, ești până la capăt condiționat și depinzi de ceea ce vor ceilalți. Doar pentru a nu rămâne singur. Limitele ar trebuie să ți le impui singur în funcție de ceea ce îți dorești, și nu ținând cont de ceea ce ar putea alții comenta aflând de ele.
E o carte care-ți aduce aminte că timpul nostru aici e limitat, să nu uiți să te bucuri în fiecare zi de lucrurile mărunte și să trăiești și pentru sufletul tău, nu doar pentru a-i mulțumi pe ceilalți. Nimic nu durează la nesfârșit. Ce faci cu viața ta te privește doar pe tine, așa cum ce cred ceilalți despre tine îi privește doar pe ei.
Este ultima carte a autorului scrisă cu puțin înainte de moartea sa, un ultim dar cu iz de melancolie pe care l-a lăsat cititorilor săi.
Alte recenzii de la Kent Haruf:
