Voi ați privit filmul G.I.Joe? Sau G.I.Jane ar fi mai potrivit! Pregătirile fizice și mintale prin care trec băieții și Jordan O’Neil (Demi Moore) sunt flori de cuc, de soc, de câmp și parașute rupte pe lângă cei 18 ani petrecuți de Maude alături de părinți.

La 4 ani, Maude se mută împreună cu părinții ei într-o casă ruptă de lume, societate, viață, și începe câmpul de luptă între ea și limitele sale, cel care stă cu biciul alături este nimeni altul decât Tatăl ei. Rutina micuței Maude: trezirea la 6, o trezea pe mama ei, apoi pe tata, îi golea ulciorul cu urină, luau micul dejun care era sărăcăcios și lipsit de dulceață, lecții cu mama ei, gimnastică sportivă (pe care o învață din capul ei), în camera ei era mereu frig, etc.

Despre despot: Louis Didier, obsedat de gândul de a își transforma fetița într-un supraom printr-o serie de experimente, să le spun crude ar fi prea puțin, inumane sau neverosimile, pentru că să-ți ții copilul în întuneric, la 6 ani, în beci, pentru a o lipsi de un sentiment cum este frica… poate face doar un om bolnav. Copila s-a născut cu o înfățișare de care s-ar fi mândrit însuși Hitler. Blondă, cu ochii albaștri, ei și ce dacă e franțuzoaică?! A vrut să îi modeleze tot, corpul, mintea, să îi șteargă emoțiile, comportamentul, să creeze omul perfect care ar conduce lumea, să facă ceea ce alții nu au reușit. Fata lui va sta în capul mesei, în fruntea lumii, învingătoarea tuturor! Ce se alege din această pregătire post 1945… imposibil de redat.

Vă las să îi descoperiți adevăratele sentimente și concluzii. Rămân uimită de maniera povestirii, este atât de degajată încât pare venită din altă dimensiune. Pe cât de tristă pe atât de bulversantă este această istorie pentru că autoarea a scris o autobiografie. Cum este Maude acum, ce funcție are și la ce etapă a planului acesta schismatic se află? Lectură plăcută sau nu prea…

Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted