Într-o seară mă tot plimbam printre rafurile Bibliotecii Judeţene Argeş. Căutam o nouă carte care să mă-nsoţească în turele mele interminabile de la job. Şi uite-aşa am dat de o carte cu o copertă neagră pe care e desenat cu alb nudul unei femei. Titlul ei mi s-a părut interesant, iar ceea ce scria pe coperta 4 mi-a confirmat faptul că voi avea parte de o lectură inedită…
Însă, sincer vorbind, nu mă aşteptam să fie chiar atât de inedită. Asta deoarece nu eram familiarizată cu opera excentricei Françoise Sagan – un fel de „Denis, pericol public” al scenei culturale franceze din anii ’50-’60. Dependentă de adrenalină, sex, substanţe interzise (a consumat diverse droguri până a ajuns la delirium tremens) , Françoise Sagan era un personaj ce nu putea fi ignonrat. Şi-a scris chiar şi propriul necrolog, într-un dicţionar al autorilor:
„Şi-a făcut apariţia în 1954 cu un roman subţirel, Bonjour tristesse, care a provocat un scandal mondial. După o viaţă şi o operă încântătoare, dar de mântuială, dispariţia ei n-a fost un scandal decât pentru ea însăşi.”
Toxic este un roman ce a luat fiinţă ca urmare a unui accident de maşină suferit de autoare. Obsedată de viteză încă de mică, în 1957 a suferit un accident în urma căruia s-a ales cu o fracturi ale craniului, bazinului şi toracelui. A intrat în comă însă a supravieţuit, însă a fost chinuită de dureri – astfel s-a ajuns să fie tratată cu 875 (Palfium) un drog folosit drept înlocuitor al morfinei. Pentru a elimina efectele acestuia în totalitate, Françoise Sagan este internată într-un azil. Aici ţine un jurnal, care ulterior va ajunge să fie tipărit, purtând titlul Toxic.
Deşi scurt (eu am terminat lectura într-o singură noapte), Toxic este o lectură cutremurătoare – povestea unei minţi zbuciumate şi confuze. Povestea e dublată în intensitate de desenele Bernard Buffet care sunt plasate alandala (printre rânduri, pe marginea textului, de-a lungul textului) creând astfel un roman grafic original.. Pur şi simplu, e un roman ce îţi vorbeşte din toate punctele de vedere, iar povestea ce o găseşti în paginile lui nu e una frumoasă – e realitatea crudă şi confuză a unei minţi bolnave.
Ce vi se poate părea ciudat e faptul că firul epic lipseşte cu desăvârşire, gândurile sunt disparate, confuze… Doar nu vă aşteptaţi ca un jurnal de dezintoxicare să fie coerent!?
Alte recenzii de la Françoise Sagan:
