Nu cred că mai este necesar să specific că mi-a plăcut această serie până în acest punct. Am găsit o Diane la fel de impulsivă dar cu mai multă forţă brută. O Diane la fel de ilogică în tactici şi acţiuni, dar o Diane cu amintiri şi cu o fărâmă de identitate. O Diane care nu reuşeşte dar cel puţin încearcă să preia frâiele propriei vieţi.
Ajunsă în avanpost, locaţia sigură şi secretă a rebelilor din organizaţia E.S.C.U., Diane realizează în scurt timp că a nimerit din lac în puţ. Libertatea promisă nu numai că nu se zăreşte la orizont dar nici nu dă şase că ar exista. Practic nimereşte într-o nouă tactică de manipulare. Dacă în mâinile lui Alex era o păpuşă lipsită de personalitate şi fără identitate, în mâinile lui E.S.C.U. rămâne acelaşi om lipsit de identitate, dar o armă împotriva sistemului.
Toată lumea e plină de curve, iar curvele nu lucrează decât pe bani. Nimeni nu o să te ajute dacă nu câştigă ceva din asta.
Centrele de Formare nu numai că se înmulţesc în ciuda eforturilor depuse, dar implanturile devin tot mai performante şi mai utile, astfel încât soldaţii perfecţi visaţi de Alex tind să se materializeze în scurt timp. În acelaşi timp, obsesia lui Alex pentru Diane face ravagii încontinuare printre aliaţii şi prietenii acesteia.
Cine-ţi sunt duşmanii? Dar prietenii? Pe principiul ţine-ţi prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape, Diane pică în plasă. Şi-a considerat prietenii inamici, iar pe inamici i-a crezut prieteni. La final totul s-a prăbuşit în capul ei, din nou.
Cine în ce tabără se află, asta vă las să descoperiţi pe cont propriu în Vânătoarea. Ce este Vânătoarea? O aventură într-o junglă socială unde niciodată nu poţi miza pe faptul că prada rămâne pradă şi nu se transformă în vânător, iar vânătorul niciodată nu are certitudinea că nu devine vânat. Într-o milisecundă vânătorul se poate transforma în victima propriilor erori de judecată. Vânătoarea este locul unde o clipă de neatenţie te poate scoate dator cu propria-ţi viaţă.
În ziua de azi, doar persoanele false şi prefăcute câştigă, nu? Ce, eu nu puteam să joc jocul ăsta?
În acest al doilea volum ne întrebăm constant cine pe cine vânează. Cine este cu adevărat inamicul?
Ciudat, dar cred că cele mai puternice prietenii au la bază ura pentru un lucru comun.
Vânătoarea mi-a plăcut mai mult decât Ultimul avanpost, semn că această serie devine tot mai bună de savurat cu fiecare volum asupra căruia Lavinia Călina îşi face magia.
Alte recenzii de la Lavinia Călina:
