Unul dintre motivele pentru care Cristina este autoarea mea preferată este faptul că scrie cu atât de multă sensibilitate şi frumuseţe încât te îndrăgosteşti pe loc de stilul de scriere şi de povestea în sine.
În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.
Este greu să explici propriu-zis cam despre ce este această carte. Toate personajele din carte trăiesc sau au trăit diferite traume, toţi cu boli psihice şi în final, toţi încearcă să se regăsească sufleteşte.
Prima dată când am citit-o m-a surprins pur şi simplu. Era prima dată când mă întâlneam cu o carte ca aceasta şi prima dată când citeam o carte de-a Cristinei. A fost dragoste la prima vedere. Cartea mi-a plăcut într-atât de tare încât am început să mă schimb. Am început să fiu pasionată de psihologie şi să mă port altfel, toate datorându-se cărţilor Cristinei. Parcă m-au trezit la viaţă, parcă m-au făcut deodată să realizez ce vreau cu adevărat de la viaţa mea.
A doua oara am început sa realizez anumite schimbări. Normal, ştiam deja sfârşitul şi stiam deja cât de tragic avea să se încheie cartea. Însă tot am savurat fiecare moment, tot am fost pur şi simplu fermecată cum Cristina trăia prin prisma personajelor ei.
Ana a fost un fel de alter ego al meu. Tot ce vroiam eu vreodată să fac reuşeşte ea să realizeze în carte. Este pasionată de artă, adoră muzica, este vorbăreaţă, silitoare, frumoasă, deşteaptă. Însă moartea mamei ei o dărâmă pur şi simplu. Cum ar putea un om atât de apropiat ţie să dispară dintr-odată? Cum ar fi să fii lăsat cu un tată distrus şi o soră care nu va mai creşte cu iubirea de mamă?
Puterea ei de sine a fost una extraordinar de mare, deşi pe interior sufletul ei era spart în cioburi. În final alege recuperarea la un sanatoriu foarte bun, unde poate petrece o perioadă relaxantă şi se poate linişti sufleteşte.
Zilele noastre care nu vor mai fi nicodată este o lectură absolut necesară pentru iubitorii de cărţi psihologice, cărţi de mister dar şi romance. Toate aceste aspecte se îmbină într-o carte tulburătoare, dar totuşi plăcută.
Alte recenzii de la Cristina Nemerovschi:
