Stephen King este un autor american care a publicat a peste patruzeci de romane ce reunesc fantasticul, drama şi groază, apărute ca urmare a unei copilării grele, marcată de numeroase mutări şi îndrăgirea matineelor unde se proiectau filme SF. Astăzi, este unul dintre cei mai bine plătiţi scriitori şi deţinătorul a numeroase menţiuni. Datorită stilului său unic şi dezlegat la gură, îl putem compara cu Arghezi al nostru, numai că în proză şi cu ceva mai elevat ca estetica urâtului. Cele 6 cărţi de groază sunt:
Cimitirul animalelor (recenzia)
Un roman în care este concentrată întreaga abilitate a lui King de a te face să tremuri. Legenda locului spune că cimitirul poate aduce înapoi animalele pierdute, însă acestea îşi schimbă total comportamentul. Oamenii nu au ce căuta acolo, dar totuşi un copil este înhumat. Ceea ce urmează este demn de cea mai profundă spaimă, sub stricta supraveghere a forţelor malefice. Finalul este garantat să nu te mai lase să ieşi din casă, cel puţin seara.
Shining
Sau Străclucirea, romanul proiectează o familie în vârful unui munte, la adăpostul unui hotel în care au fost comise crime oribile, pe care doar copilul are puterea de a le descifra. Solitudinea şi vocile îl împing pe capul familie să îşi urmărească soţia şi fiul şi să completeze galeria lugubră a hotelului. Unul din puţinele horror-uri ce au un final fericit şi în spiritul speranţei, în ciuda răului pricinuit.
Jocul lui Gerald (recenzia)
Un scenariu cu buget mic de efort de scornire a contextului. Acţiunea se petrece doar în pat. Ca urmare a unui joc de îndrăgostiţi, bărbatul moare, iar tânăra rămâne încătuşată de bările patului, trecând prin chinuri îngrozitoare, la limita disperării. Punctul culminant este atins atunci când un străin scăpat din ochii poliţiei o vizitează şi îi forţează limitele să o facă să evadeze.
Misery (recenzia)
Tortura unui scriitor ce are un accident pe un vârf de munte şi este capturat de fanul lui numărul unu. Acesta este obligat să rescrie ultimul volum al seriei pe placul psihopatei ce îl ţine captiv. În final, după mai multe tentative de a scăpa este nevoit să folosească maşina de scris pentru a-i pune capăt.
Carrie (recenzia)
Drama unei adolescente ce este ţinută sub tutela mamei fanatice după religie. Tânăra descoperă că are talentul de a mişca lucruri şi, după ce suferă umilirile colegelor, izbucneşte, distrugând tot ce îi iese în cale, sub aspect vindicativ şi pedepsindu-şi asupritorii.
Dolores Claiborne (recenzia)
Mărturia unei femei ce este acuzată de două crime, din care doar una este reală, cea săvârşită asupra soţului. Dolores reprezintă un destin chinuit şi un etalon vast pentru soţiile şi mamele din întreaga lume ce ajung să ucidă pentru copiii lor, fiind gata să suporte toate consecinţele.
Curiozităţi Stephen King:
- Hotelul Overlook din Shining apare mai târziu în Misery, cabana lui Annie aflându-se pe aproape;
- În Dolores Claiborne, are loc o eclipsă, timp în care femeia îşi ucide soţul. Totodată, lui Dolores îi apare în minte imaginea unei fete abuzate de tatăl său, acesta fiind Jessie din Jocul lui Gerald;
- Carrie este primul roman al autorului, pe care l-ar fi aruncat, dacă nu ar fi existat soţia acestuia;
- Mai multe creaţii ale lui King au un topos comun, dar şi un timp comun;
Salut! Articolul acesta este unul dintre preferatele mele de luna aceasta.
Pe celelalte le poţi găsi aici: http://carticareconteaza.com/blog-aprilie/ .
Mulţumesc şi îţi doresc o zi bună!
Salut, Daniel! Mă bucur mult că ți-a plăcut. Mulțumesc la rândul meu pentru recomandări! Zi frumoasă! 🙂
Mi-au facut cu ochilul cartiile cu numerele 1,2,4 si 5 . Am auzit multe despre acest autor dar nu am incercat niciodata sa citesc acest gen de cartii.
Să nu uităm de Orașul bântuIT, o carte extraordinară, despre care King spunea că reprezintă „suma a tot ceea ce am făcut şi am invăţat în viaţa mea”. 🙂
Încă nu am avut ocazia să o citesc, dar se află pe lista mea. Am o listă destul de mare cu romane de-ale lui. 😉
Inspirația vine din diferite surse, corect? 🙂 Am început să citesc King la recomandarea unui coleg; am continuat pentru că mi-a plăcut stilul lui: trecerea bruscă de la ironie la lucruri… serioase. Eu îți recomand să te uiți peste recenzii. 😉