(…)ea a reuşit să joace acest dans al discreţiei fără încetare şi cu atâta abilitate, încât mulţi oameni au tras chiar concluzia că regina însăşi trebuie să fie lipsită de caracter – neutră, pasivă, chiar insipidă.
(pag.32)
Dacă eşti unul dintre pasionaţii de istoria şi cultura Marii Britanii (cum este cazul meu), atunci probabil îţi vei dori să citeşti şi Regina Elisabeta a II- a, a lui Andrew Marr, cu atât mai ispititor fiind subtitlul Portret intim.
În ceea ce mă priveşte, trebuie să admit totuşi că am început cartea cu destule rezerve; mă întrebam dacă nu cumva voi asista la o desfăşurare de informaţii “politicoase” în manieră…plicticoasă. Un inventor greoi de date formale, cuminţi, cu iz de superficial.
În loc de asta am găsit o carte bine scrisă, în care informaţia deşi consistentă, nu oboseşte; am găsit inteligenţă, organizare, fraze când fin ironice, când amuzante. Constatări amare sau notaţii tăioase, fraze surprinzătoare prin afirmaţiile directe şi aspectele abordate.
Jurnalistul britanic născut în Glasgow, Scoţia ( 31 iulie 1959) şi-a propus şi a şi reuşit, aş spune, să zugrăvească în cuvinte un portret care face cinste unei doamne, unei instituţii, unei naţiuni. Am întâmpinat cu încântare unele nuanţări de patriot britanic; l-am felicitat în gând pe autorul cu origini scoţiene, care nu s-a angajat în vreun meci al instigării, al autocompătimirii, reuşind să rămână imparţial şi profesionist. L-am şi dezaprobat, prin unele zone.
Despre regină, despre monarhie, despre istoria britanică am aflat, cu această ocazie multe informaţii, aşa cum mi-am dorit.
Şi tot cum mi-am dorit, sunt mai aproape de omul Elisabeta. Un om despre care am aflat cu surprindere că este mai degrabă timid, un om pe care influenţată de mass-media o bănuisem de o cruzime rece sau cel mult insipidă. Un om cu care m-am identificat, pe alocuri.
Între capitole şi subcapitole, pagini şi rânduri am pătruns în climatul socio-politic mondial cu paşi în două veacuri: sec.XX şi sec XXI.
Printre ele am găsit şi o menţiune a celui care, din păcate, este unul din puţinele cunoştinţe pe care le au străinii despre România: Nicolae Ceauşescu( menţiunea se referă la faptul că este unul dintre cei doi dictatori cărora regina le-a înmânat ordinul Bath – azi distincţie acordată pentru demnitarii străini cu merite deosebite – şi care ulterior le-a fost retrasă). Dispute vivazi de această menţiune sau altele ar fi destule, fireşte. Depinde cine şi ce caută în carte.
NOTĂ: 9 / 10
Alte recenzii de la Andrew Marr:
Felicitări pentru recenzie, Adelina 🙂 Tocmai ce am primit cartea cadou, o s-o citesc cât mai curând 😀