„Tatăl ei şoptise că îi aşteptau vremuri grele. […] Rostise cuvinte ciudate, necunoscute: lagăr, razie, o mare razie, arestări în zorii zilei, şi fetiţa se întrebase ce însemnau toate acestea.”
Se numea Sarah scrisă de Tatiana de Rosnay ne introduce înapoi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact în Parisul anului 1942, când a avut loc marea razie de la Vel’ d’Hiv. O razie care a lăsat o pată neagră asupra istoriei Franţei din acea perioadă.
Într-o noapte călduroasă de vară, familia micuţei Sarah, de origine evreiască este arestată de poliţia franceză condusă de nazişti. În încercarea de a-şi proteja fratele de doar patru ani, Sarah îl închide pe băieţel în dulapul lor secret fiind convinsă că se va întoarce în scurt timp. Însă, ea şi ceilalţi membri ai familiei nu se vor mai întoarce niciodată să-l salveze.
O amintire şi o suferinţă teribilă care îi vor marca copilăria definitiv şi o vor bântui întreaga viaţă.
Destine şi vieţi distruse de o ideologie bolnavă, toxică.
Totuşi, povestea acestei fete va ieşi la suprafaţă după anul 2000 odată cu investigaţia jurnalistică făcută de Julia, o ziaristă de origine americană stabilită în Franţa. O poveste care îi va schimba atât viaţa sa, cât şi cea a familei soţului său francez. O poveste menită să deschidă ochii celor care le e greu să accepte adevărul. O istorie care nu trebuie uitată vreodată pentru a nu se mai repeta.
„Două familii, pe care le adusesem împreună, doar pentru o zi. Două familii care nu vor mai fi niciodată la fel.”
Alte recenzii de la Tatiana de Rosnay:
