Trandafirii pierduți este o ficțiune istorică inspirată din cazuri și figuri reale, ce are loc cu trei decenii înaintea poveștii din Când înflorește liliacul și care urmărește destinul mamei lui Caroline. Ca și în cealaltă carte, autoarea urmărește destinul a trei femei diferite, de condiții sociale și cu educații distincte: una aparținând elitei new-yorkeze, una de la curtea țarului rus și ultima din clasa umilă a țăranului rus. Dar mai ales, urmărește năruirea unei lumi, săvârșită de războiul dintre „Albi” și „Roșii” ce are ca deznodământ înlăturarea Romanovilor de la putere, moartea lor învăluită în mister și ascensiunea bolșevicilor pe scena politică a Rusiei. Este un contrast ce pune accent pe grandoarea și opulența vieții la curtea țarului înaintea revoluției și mizeria și degradarea fostei aristocrații, emigrată în Franța sau peste ocean pentru a se salva din calea cumplitei răzbunări bolșevice.
Sofia este o aristocrată rusă, dintr-o familie nobilă înrudită cu familia Romanovilor, ce a trăit toată viața înconjurată de servitori și îmbrăcată în mătăsuri, ce se vede nevoită să fugă din Rusia, după ce familia îi este mazilită de țăranii răsculați, și să învețe să-și câștige pâinea și să lupte pentru a-și recupera copilul. Experiențele trăite ca refugiată în Paris sunt cutremurătoare. Sărăcia, bolile, mizeria și amenințarea Roșie zugrăvesc un tablou total opus vieții cu care a fost obișnuită nobila rusă.
Eliza este o moștenitoare americană din clasa privilegiată a New Yorkului, ce empatizează cu mișcarea sufragetelor, dar luptă și pentru cauza imigrantelor „Albe”, ajutându-le să-și reclădească viața, distrusă de revoluție, peste ocean. Refugiatele rusoaice, traumatizate, cu copii mici, fără suport material, au găsit sprijin și susținere la această americancă hotărâtă și filantroapă, ea însăși greu încercată de soartă, ce le-a oferit locuri de muncă și locuințe.
Varinka este o țărancă rusă, crescută de o mamă ce trăia din ghicit, în sărăcie, și aflată într-o relație toxică și obsesivă cu un bărbat ce-i domină viața și se impune prin forță și brutalitate. Viața pentru ea a fost întotdeauna grea, lipsurile și grijile fiind adâncite de superstiții și obiceiuri din lumea rurală.
Romanul debutează în 1914, când Primul Război Mondial era pe punctul de a izbucni. Călătoria Elizei la Sankt Petersburg, împreună cu buna ei prietenă, Sofia, verișoară a Romanovilor, pentru a se bucura de grandoarea palatelor și monumentelor rusești, dar și de opulența balurilor, se încheie brusc în momentul în care Austria declară război Serbiei. Eliza revine la New York, unde oamenii nu conștientizau încă amenințarea ce plutea deasupra Europei, în timp ce Sofia rămâne în Rusia unde viața și toate valorile ei de până atunci sunt pe cale să se destrame.
Povestea se reia în 2016 în plin război și ne plimbă din Rusia în Franța și mai departe, peste ocean, într-un carusel de întâmplări tragice și nefericite ce schimbă radical destinul celor trei eroine. Războiul le dă lumea peste cap, iar cei odată slabi se trezesc în poziții de putere, în timp ce vechea elită se zbate să supraviețuiască, căzută la mila celor care obișnuiau s-o servească.
Mi-a plăcut tabloul vieții aristocrației ruse de la începutul războiului, boemia și snobismul vieții, traiul lipsit de griji, mustind de confort, etichetă și bogăție, creionarea în linii mari a tipologiei femeilor Romanov, dar și dârzenia femeilor care, pierzând tot, s-au încăpățânat să lupte și au crezut într-un nou început.
Am rămas un pic dezamăgită de poveștile de dragoste, construite prea detașat și rece, fără pasiune și încorsetate de eticheta și rigorile absurde ale societății.
O poveste emoționantă despre femei puternice și modul în care ripostează sub tensiunea tragediilor, o poveste despre dragostea de mamă, puterea prieteniei și curajul de a-ți înfrunta soarta. Este despre lumi ce se destramă și noi lumi ce se înalță pe ruinele celor vechi.
