Imaginați-vă o Americă a anilor 40, unde șicul și luxul se împletesc cu excentricul dând naștere unor persoane atât de interesante ca identitate, a existență. O Americă cu etaje și parcuri, cu magazine de bijuterii și sărăcie spirituală, în care fetele venite de la țară primesc bani când merg să se pudreze la baie.
Truman Capote ne aduce la un mic dejun la Tiffany și ne deschide ochii la o istorie imperceptibil de sensibilă, plasându-ne unei vieți ilogice, difuze de femeie. Această nuvelă nu are personaje de condamnat, nu are forțe ale binelui sau răului, nu are șarmul unei societăți elegante, ci mai degrabă este o sumă de dureri mocnite și frustrări nerostite.
Pe fundalul unor astfel de trăiri, un tânăr scriitor în devenire cunoaște o fată neobișnuit, care îi dă lumea peste cap. Nu, nu este o poveste clasică despre o Cenușăreasă și un prinț. Nici măcar nu este o idilă siropoasă. Este o istorie despre acum și aici, despre momente trăite la superlativ și spontaneitate, așa cum doar o femeie o poate percepe.
Pe aspect tehnic, cartea mi-a plăcut mult. Un limbaj ușor, fără ifose, o narațiune cursivă și o stilistică impecabilă. Toate luate la un loc mi-au dat posibilitatea unei lecturi confortabile și m-a convins că aș mai putea cocheta cu proza scurtă.
Lecturi frumoase să aveți!










