Cât de frumoasă poate fi lumea ! Nu este remarca vreunui scriitor sau artist romantic, ci este remarca unui deținut dintr-un lagăr de concentrare, iar el este autorul însuși Victor Frankl. Cartea Omul în căutarea sensului vieții este scrisă în urma acestei experiențe, și are două părți distincte. Prima este autobiografică și face cunoscută cititorului perioada detenției cu toate evenimentele inumane la care a fost supus el și ceilalți deținuți, a doua parte este o concluzie a acestei perioade transpusă în activitatea sa profesională de medic logoterapeut.
Omul în căutarea sensului vieții este o carte autobiografică din care cititorul are foarte mult de învățat. Victor Frankl scrie cu mult talent cartea, iar talentul este dublat de snsibilitatea și sinceritatea cu care își descrie sentimentele trăite în acea perioadă în care numai avea nimic de pierdut.
Autorul nu s-a gândit nici un moment că aceste gânduri și reflecții ale sale vor ajunge să fie consistența unei cărți care va cunoaște un astfel de succes în lume. Deținut din cauza originii sale evreiești a fost oarecum salvat datorită pregătirii sale profesionale, profesa ca doctor psihiatru și a început să pună tot ce adunase în minte încă din 1945, atât de puternice erau trăirile și urmele lăsate de acei ani din lagărele de concentrare.
Toată cartea este absolut captivantă, indiferent care dintre părți o consideri ca cititor mai relevantă pentru tine. Sunt descrise stările deținuților, de la apatia generală ca un mecanism de apărare necesar pentru că aveau un singur țel și anume acela de a rămâne în viață, până la foamea, frigul, tifosul, păduchii și violența gardienilor. De asemenea cea mai des întâlnită stare, formă de vețuire a lor este denumită din punct de vedere psihanalitic, regresie. Adică toți cei închiși în astfel de lagăre ajungeau o formă primitivă de viață indiferent ce au fost înainte, pentru că dorințele și aspirațiile numai puteau fi exprimate în nici un fel, decât în vise și atunci aproape toată lumea avea coșmaruri care de cele mai multe ori, așa cum mărturisește și Frankl, erau chiar mai dulci decât realitatea celulei din lagăr.
Citind cartea veți descoperi argumente referitoare la importanța umorului în existența noastră, el ajutându-i pe cei care trec printr-o suferință să se distanțeze și le dă puterea să meargă mai departe. Un sfat important cred că pentru noi toți transmis în carte este și acela că nimeni să nu judece mai înainte de a se fi întrebat, cu absolută onestitate, dacă într-o situaţie asemănătoare nu ar fi făcut la fel.
Cum am scris la începutul recenziei, partea a doua a cărții poate fi mai interesantă pentru unii dintre noi, pentru că explică alegerea titlului cărții, ce înseamnă în opinia lui Victor Frankl sensul vieții, ce spun studiile la care a participat ulterior despre fericire și împlinire. Legătura dintre libertate și responsabilitate ca două fețe ale aceleiași monezi este pe larg dezbătută în partea a doua.
Astfel aflăm că logoterapia încearcă să-l facă pe pacient să fie conştient total de responsabilitatea sa. De aceea îi lasă pacientului alegerea pentru ce anume, faţă de ce sau faţă de cine înţelege el să fie responsabil.
Mi-a plăcut foarte mult observația legată de diferențele culturale ale înțelegerii conceptului de fericire. Doctorul Frankl scrie că „europenii consideră drept caracteristic civilizaţiei americane faptul că omului i se porunceşte, mereu şi mereu, să fie fericit (be happy).”
Spre finalul cărții Omul în căutarea sensului vieții, ca o concluzie Victor Frankl explică cum putem găsi sensul vieții care în opinia lui se schimbă mereu și nu încetează să existe, conform logoterapiei. Sunt trei pași pe care îi veți afla, și credeți-mă merită să o faceți, dacă veți citi cartea.
Lectură plăcută prieteni Goodread !
Alte recenzii de la Victor Frankl:
