De când am auzit acest titlu și am primit cartea în biblioteca mea, mi-a fost frică să încep să o citesc. Sunt o fire mai sensibilă și nu rezist la finalurile triste. Pur și simplu mă doboară. Titlul fiind ,,Fără speranță”, îmi crea un presentiment neplăcut, ca și când ar avea un final trist. Cu multe încurajări, am citit-o. Și ce credeți? A devenit preferata mea. 🙂
Deși la început pare o poveste clișeică, băiat rău cu fată bună, nu e nici pe departe. Romanul abordează o poveste destul de dură și emoționantă în același timp. Repet: foarte emoționantă. Este o poveste sensibilă, care îți taie răsuflarea.
Sky, protagonista noastră, a trăit departe de lume, învățând acasă, având doar o singură prietenă. În ultimul ei an de liceu, se decide să iasă din casă pentru a continua studiile așa cum o face toată lumea. Chiar în prima zi îl întâlnește pe Dean Holder, un băiat despre care nu se aud lucruri prea bune, unul cu o reputație destul de rea. Prima lor întâlnire este intensă, Skye rămănând captivată de el.
Cu cât își petrec mai mult timpul împreună, Holder îi aduce amintiri din copilărie, formând un mister ce numai împreună îl pot dezlega. Dezvăluirile crude și rănile adânci pot fi vindecate doar de iubirea și încrederea dintre cei doi protagoniști.
Fără speranță este un roman înduioșător și sensibil, cu o poveste despre vindecare, iubire și încredere.