Povestea este o ficțiune, dar asta nu înseamnă că multe dintre lucrurile povestite în carte nu s-au întâmplat niciodată, nimănui. Din contră, cred că s-au întâmplat multor copii și probabil unii au îndurat în vreme de război mult mai mult decât întâmplările pe care le găsim în carte. Tocmai din această cauză cred că ar trebui citită de cât mai multă lume. Că să înțelegem cu toții că oricare ar fi problema, războiul nu este niciodată soluția. În război, toată lumea are de suferit, dar pentru copii este cel mai greu. Le spulberă inocența, încrederea, speranța. Le lasă traume ce nu mai pot fi vindecate. Le distorsionează pe vecie sistemul de valori morale și etice. Și toate acestea dacă nu-i ucide înainte.
Dacă vă hotărâți să citiți această carte trebuie să vă împietriți un pic inima și un pic mai mult stomacul, deoarece ororile descrise sunt cutremurătoare. Totul este redat la intensitate maximă și cititorul nu este scutit sau protejat în vreun fel de brutalitatea și cruzimea războiului. Este povestea unui băiețel de șase ani, dintr-o familie de intelectuali de condiție bună care îngroziți de pericol, își scot copilul din oraș și îl încredințează unui bărbat care să îi găsească o gazdă, undeva într-un sat, până la sfârșitul războiului. Fac acest lucru pentru a-l proteja fără a avea habar că îl trimit de bunăvoie în iad.
Bărbatul dispare și copilul rămâne singur, trăind pe toată durata războiului și un timp după terminarea acestuia rătăcind dintr-o gospodărie în alta, dintr-un sat în alt sat. Toată cartea este redată prin ochii băiețelului și evenimentele pe care le trăiește sunt percepute prin mintea lui inocentă care încă mai are multe de învățat și de aflat despre lume. Modul în care înțelege ceea ce i se întâmplă îi influențează maturizarea și psihicul. Este evident că fără a avea o îndrumare care să-i explice diferența dintre bine și rău dezvoltarea lui are de suferit. Cartea mi-a adus aminte de Trilogia gemenilor în care doi frați minori părăsind Marele Oraș și fugind din calea războiului sunt relocați într-un sat și lăsați sub supravegherea bunicii, o femeie rea, meschină, egoistă, zgârcită, bănuită că și-ar fi otrăvit soțul, cunoscută în sat ca Vrăjitoarea.
Băiețelul din Pasărea vopsită, trăind lângă oameni ce nu pot fi considerați modele de comportament etic măcar decent, nu are parte de niciun fel de educație sau bunătate. Trăiește într-o lume violentă și decadentă, este abuzat, bătut, umilit, pus la muncă. Sistemul moral pe care singur și-l construiește este greșit. Psihologic este traumatizat de oamenii cu care interacționează, efectele războiului asupra psihicului lor sunt îngrozitoare. Empatia și umanitatea lui suferă carențe profunde. Este privit ca un paria din cauza ochilor negri și a tenului măsliniu. Este suspectat a fi țigan sau evreu și tratat în consecință. Discriminarea este totală. Nu are de unde să preia un cod moral decent și din această cauză comportamentul și mentalitatea lui au parte de derapaje grave, devine din ce în ce mai sălbatic, mai retras și mai singuratic, dar, paradoxal, nu-și pierde inocența.
Eroul nostru este un copil al războiului, iar suferința lui este evidentă. Copiii sunt primele victime ale războiului și, așa cum vedem și în cartea aceasta, ale persecuțiilor deoarece sunt incapabili să se apere. Sunt prea mici să conștientizeze că nu sunt nici măcar vinovați de ceea ce li se impută. Copilul nu înțelege motivele pentru care este rupt de familie, dezrădăcinat, supus la bătăi cumplite, la foamete, la muncă grea. Nu este capabil să facă diferența între prieten și dușman. Pentru el, ofițerul SS pe care îl întâlnește, un monstru de altfel, este mai mult decât un chip frumos, este un supraom. Dezorientarea lui este totală și este foarte bine redată prin modul în care înțelege credința, divinitatea sau politica. Se simte vinovat din motive care nu țin de el, își caută o vină pentru a putea să justifice viața plină de cruzime pe care o îndură.
Abuzurile fizice și emoționale, separarea de părinți, asistarea la crime și violuri, violența asupra lui, discriminarea au efecte concrete în viața lui și lasă sechele adânci. Aflat în plină dezvoltare, sensibil la orice stimul din exterior este marcat tragic de fugă, foamete, bătăi, moarte, teroare. Traumele lui nu vor rămâne în copilărie, nu vor putea fi șterse cu buretele odată ce războiul se termină. Rănile nevindecate și umilințele ascunse vor fi obstacole sigure în calea apropierii de alți oameni, chiar și de aceia pe care îi cunoștea și iubea înainte de război.
Evenimentele negative de mare intensitate provoacă un șoc care anihilează capacitatea individului de adaptare și refulează în sentimente de neajutorare, de abandon, pierdere a controlului, de ură, inferioritate, discriminare. Modul în care copilul percepe lumea este zdruncinat din temelii. Viața lui este o continuă luptă pentru a face pace cu moștenirea genetică, pentru a se elibera de culpabilitate, rușine, ură, vinovăție.
Povestea mai are un mare plus care pe mine m-a captivat total. Este foarte bogată în simbolistică, împărtășește multe elemente de folclor popular, leacuri băbești, ritualuri, eresuri, credințe, ocultism, misticism, blesteme, descântece, obiceiuri, datine și practici barbare și păgâne. Pentru mine, toate aceste detalii au fost fascinante.
Este o carte foarte dureroasă și crudă, dar necesară pentru a înțelege cât rău face războiul. Nu ia numai vieți, ne ucide umanitatea și ne transformă în bestii. Doar prin cultură și prin informație putem adormi bestia din noi. Războiul nu naște eroi, decât foarte rar. Războiul naște monștri, barbarizează oamenii cu repeziciunea unui carusel scăpat de sub control. Oamenii sunt ființe slabe și influențabile, frica e sentimentul ce se instalează cel mai ușor și poate distruge orice urmă de umanitate. Este povestea crudă a unui copil vulnerabil, marginalizat, înspăimântat, abuzat, dezorientat și atât de singur.
Alte recenzii de la Jerzy Kosinski:
