Acesta este genul de carte care îți schimbă percepția pe care o ai de-o viață asupra unei situații sau unei categorii de oameni. Mi-a plăcut mult și mi s-a părut foarte interesantă și educativă pentru a înțelege mai bine climatul social și politic din această regiune autonomă maghiară care a generat atâtea conflicte și discriminări, precum și moștenirea pe care această situație conflictuală ne-a lăsat-o deoarece încă are repercusiuni în contemporan. Există o prăpastie între români și maghiari, baricada dintre etnii este ridicată pe mult discutata problemă a autonomiei secuiești care unora le surâde și de care ceilalți nici nu vor să audă. Cred că ar trebui citită de cât mai mulți români pentru a detensiona spiritele, pentru a vedea și versiunea celeilalte părti și a privi lucrurile și dintr-un alt unghi. Asta nu înseamnă că vom ierta ce a făcut regimului horthyst în Transilvania în perioada ’40-’44, dar vom înțelege că locuitorii maghiari nu pot fi învinuiți de acele acțiuni.
Povestea oferă o altă perspectivă asupra modului în care pot fi definiți maghiarii din Transilvania, această minoritate națională…sau poate naționalitate conlocuitoare? Care au fost relațiile dintre ei și restul populației. Cum se desfășura viața economică, politică, socială, culturală în Regiunea Autonomă Maghiară. Cum a condus guvernul de la București proiectul de deznaționalizare a acestei etnii pentru a evita cumularea unei puteri etnice, precum și implicarea Securității în acest proiect. Cât de reală era de fapt problema și cât a fost manipulată de sistemul politic pentru a-și justifica acțiunile odioase. Tehnica prin care au reușit să încurajeze evreii să emigreze, să integreze germanii și să stăvilească naționalismul maghiar oferind populației iluzia unei autonomii administrativ-teritoriale şi culturale reale în regiunea secuiească ca un compromis și controlând-o în schimb prin intermediul cenzurii și al terorii. Modul în care intelectualitatea și meșteșugarii au fost influențati și subordonați politicii comuniste și astfel asimilați poporului român, prin impunerea limbii și chiar schimbarea numelui. Regiunea Autonomă Maghiară în care se desfășoară viața eroului nostru a fost un experiment sovietic care înțelegea autonomia ca pe un principiu de conexiune cu rol de sprijin în formarea unei conștiințe socialiste, orientate cultural către fratele mai mare sovietic și mai puțin către Ungaria și guvernul de la București.
Plaja mare de personaje este concentrată pe meșterii de etnie maghiară din Târgu Mureș care se zbat să-și asigure un loc de muncă stabil și o viață decentă pentru familie. Este drama unui croitor care obligat de circumstanțe a luat decizii, mai bune sau mai puțin bune, ce i-au influențat parcursul atât profesional, cât și personal. Schițează în amănunt relațiile pe care aceasta le are cu soția, copiii, părinții, prietenii, dar și cu viața și moartea, corelate perfect cu o expunere a ambientului social și politic al zonei în deceniile de după Al Doilea Război Mondial. De asemena pune accent pe influența negativă pe care sistemul politic o are în viața păturii sociale de mijloc a etniei maghiare și evreiești.
Sunt două planuri temporale: prezentul însumând o singură noapte și trecutul care parcurge cam trei decenii din viața personajului. De fapt este o rememorare a evenimentelor prin ochii unui om înfrânt de situație, pentru care viața și-a pierdut sensul și farmecul, care își analizează credințele de o viață, rostul și scopurile, care din principalul finanțator al familiei a ajuns să se simtă o povară, o legumă. Inițial, cele două fire pot crea confuzie și îți dau senzația că se suprapun, dar cu cât înaintezi în lectură cu atât ți-e mai ușor să le separi deoarece prezentul are un ritm foarte lent și foarte meditativ, iar trecutul se accelerează pe masură ce timpul trece. Ideea de bază a poveștii este redată în primele pagini, restul fiind doar o detaliere explicativă a modului în care s-a ajuns la starea de fapt din prezent. Albert Kormos (Berci) își inventariază viață, cu bune și rele, cu provocări, bucurii, succese și eșecuri, vorbește despre dragoste și trădare, despre prietenie și pierdere, despre efort profesional, despre aventuri, ispite, aspirații, sanșe, tentații și chiar dorințe trupești.
István Káli descrie viața de zi cu zi a orașului, amintește străzi, piețe, instituții, tradiții, ne plimbă la teatru și la concerte, la cinema și la petreceri onomastice, la adunări politice, la ședințe administrative. Ne prezintă elita orașului: politicieni, actori, medici și din această cauză lumea înfățișată este complet reală. Este o perspectivă nepărtinitoare asupra oamenilor. Nu există buni și răi, ci există un sistem care îi obligă să facă anumite lucruri, un sistem care se poate orienta către oricine, fără preferințe. Oricine poate fi victimă a acestui sistem și poate cădea în plasa propagandei împotriva voinței lui, deoarece se apelează la orice fel de subterfugiu, în special la amenințări și șantaj emoțional. Rolurile se pot inversa oricând, cel învinuit poate deveni acuzator în funcție de tendințele și politica de moment a sistemului. Nu există garanții că vei fi omis, că ești în siguranță. Ești tot timpul în alertă și trăiești cu teama că astăzi s-ar putea să fie rândul tău să beneficiezi de o vizită a băieților frumoși. Este mai mult povestea unei epoci și a unei familii prinsă în complicațiile situației postbelice decât povestea unui singur om. Este povestea oamenilor care s-au lăsat încântați de promisiuni și s-au trezit înșelați, expulzați sau constrânși la fapte pe care nu voiau să le facă.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la István Káli:
