Neuroplasticitatea. Secretul Longevității Creierului este un îndreptar scris într-un limbaj deloc pretențios, destinat în special celor interesați de igiena mentală și, implicit, cea fizică.
De cum am văzut că domnul Leon Dănăilă a scris o carte, unde va da din casă secrete din specializarea sa medicală (neurochirurgie), pe care dânsul o practică cu atâta excelență, zel și devotament, am știut că voi pune mâna pe ea, la un moment dat.
Fiindcă sunt o mare admiratoare al acestui sacerdot al binelui, după cum el însuși se intitulează, în mica scrisorică de justificare, cu care vine însoțită cartea, denominație care, zic eu, i se potrivește mănușă.
Să fii încă, la venerabila vârstă de 91 de ani, salvator de vieți și dirijor de suflete, fără să aștepți aclamații și recompense, e o sarcină fix pentru un promotor al binelui.
Și, dacă se tratează un subiect care îmi arată cum pot să mă țin cât mai întreagă la minte (la propriu și figurat), pe termen cât mai lung posibil, sunt și mai interesată. 😊
Dar să trecem la conținutul ei.
Cartea e împărțită în 9 capitole, și fiecare capitol sintetizează cele mai importante aspecte care stau la baza neuroplasticității și funcționării creierului, în condițiile cele mai optime.
Parcurgerea tuturor acestor capitole mi-a dat un sentiment de reîntoarcere pe băncile școlii, la orele de biologie; autorul explică ca un profesor blând, pe înțelesul tuturor, termenii ștințiifici și procesele chimice care se desfășoară la nivel de sistem nervos central.
Cred că am auzit, mare parte dintre noi, de termenul de neuroplasticitate, care se referă la capacitatea de autoregenerare a circuitelor neuronale, indiferent de vârstă. Asta e mișto!
Ciclul neuroplasticității, înțeles de mine sună cam așa: înveți ceva nou, plasticitatea sinaptică se activează și stimulează formarea de celule noi, acest lucru îmbunătățind atât funcția, cât și structura creierului.
Acest proces este despicat și analizat în legătură cu elementele cele mai importante care îl stimulează, și-i oferă cadrul propice de a se pune-n mișcare. Cum ar fi: regimurile alimentare, mișcarea, muzica, somnul, cititul, călătoriile și altele.
Dar rolul neuroplasticității nu se oprește aici; ea e extrem de vitală în procesul de refacere pentru cei afectați de leziuni cerebrale.
Aristotel și alți filozofi antici susțineau că ne naștem tabula rasa, cu mintea golită, care va fi influențată de experiențe sau mediu înconjurător. Ceea ce ar fi rău și pentru IQ, și pentru longevitatea creierului, e să încetăm să avem experiențe (recomandabil bune), diverse.
Omul, cât trăiește, învață, nu ar mai trebui să fie doar la nivel de expresie; învățarea continuă chiar stă la baza unui prolific antrenament al minții, după cum veți afla din informațiile transmise de Dănăilă.
Poate nu veți da doar de lucruri nemaicitite, dar recomand din suflet această carte, la urma urmei, subiectul principal e grija pentru propria viață.
Alte recenzii de la Leon Dănăilă:
