Nu voi insista foarte mult asupra autorului, sunt sigură că îl cunoașteți cei mai mulți dintre voi pe Andrei Pleșu, poate că ați și citit cărți sau articole scrise de dumnealui sau poate doar l-ați văzut pe la diverese posturi de televiziune. Recenzia de astăzi este a unei cărți care atinge teme filozofice cum ar fi ordinea, timpul și libertatea dar și alte subiecte care pot interesa publicul iubitor de astfel de teme și nu numai.
Minima Moralia începe cu o constatare foarte bine argumentată de autor și anume, că noi oamenii avem o mare meteahnă. Ne lăsăm acuzați de foarte multe lucruri, cum ar fi că nu suntem destul harnici, sau destul de pricepuți dar nu suportăm sub nici o formă să ni se spună că suntem complet lipsiți de morală (orice ar însemna ea pentru fiecare dintre noi până la elucidarea conceptului de către autor), că suntem corupți sau necinstiți.
Se continuă apoi cu multe alte subiecte deosebit de interesante cum ar fi explicarea eticii ca și concept, ca noțiune, etimologia cuvântului etică, diferențele dintre etică și morală, codul etichetei și codul moral, ce înseamnă într-adevăr un om care are cultură mai ales în epoca noastră modernă. Andrei Pleșu aduce în discuție și tema destinului , clipa și locul lui ca o ordine a individului. Se spune că îți întâlnești destinul în momentele de catastrofă, de suferință ale vieții și că poate ar fi bine să facem și noi cum făceau strămoșii noștri să ne rugăm pentru ele, ca astfel să devenim mai puternici.
Unul dintre capitolele cele mai interesante din carte este acela referitor la talent și înțelepciune, cum anume acestea două ar trebui să fie folosite împreună de către noi oamenii. Talentul trebuie foarte bine folosit și numai atunci când înțelepciunea a găsit calea corectă, drumul bun pe care să îl canalizeze omul devine cu adevărat folositor lui și comunității din care face parte. Pentru că mai spune Andrei Pleșu înțelepciunea trebuie să farmece și să convingă prin discurs și acțiune publică iar talentul este arma strict necesară înțelepciunii sau altfel spus înțelepciunea e ținta iar talntul e arta tragerii cu arcul.
Și pentru că pur și simplu altfel nu se poate într-o carte cu dezbatere filozofică, autorul face multe trimiteri la literatură. În special la Henric al-Vlea al lui W. Shakespeare și Robinson Crusoe de Daniel Defoe, există chiar un capitol întreg dedicat fiecăruia, cu foarte interesante paralele și argumentări cu privire la etică și morală, teme cum ar fi singurătatea, moartea, darul lacrimilor, trădarea și minunatul personaj Falstaff (pe care fanii lui Shakespeare îl știu chiar din trei piese de teatru scrise de acesta).
Este o carte care poate inspira și care poate fi un instrument pentru cei care caută diverse topicuri de dezbatere în activitățile de training.
Alte recenzii de la Andrei Pleșu:
