De puţine ori calitatea filmului poate echivala cu cea a cărţii, darămite să fie peste. Mi-a plăcut foarte mult „Domnişoara Christina” a lui Mircea Eliade. Chiar aş putea spune că abia cu această carte m-a cucerit maniera de a scrie a autorului. Să fiu sinceră, am fost atrasă în primul rând de titlu, fiind purtătoare al aceluiaşi prenume, cartea mi-a sărit în ochi imediat şi nu a durat mult până să fiu acaparată total de subiect.
Pentru cei care nu cunosc nuvela, povestea acesteia prezintă un tânăr pictor venit la moşia familiei iubitei sale. Acolo află de domnişoara Christina, sora omorâtă în tinereţe a doamnei Moscu. Deşi decedată, prezenţa acesteia este mai vie ca oricând în acea zonă, familia fiind afectată de vizitele acesteia în vis, iar cei ai casei încep să se comporte din ce în ce mai straniu. Nici Egor nu va fi scutit, mai ales când domnişoara Christina, considerată strigoi de către săteni, se îndrăgosteşte de el.
Cartea vă va ţine cu sufletul la gură cu siguranţă, mai ales când această dragoste bolnavă va ajunge să schimbe din ce în ce mai mult cursul evenimentelor, jucându-se cu minţile tuturor.
Nuvela a fost ecranizată în 2013. Filmul „Domnișoara Christina” este considerat primul horror românesc, avându-i ca principali actori pe Ioana Anastasia Anton, Maia Morgenstern, Tudor Istodor şi Anastasia Dumitrescu.
Am fost nerăbdatoare să văd filmul şi mă bucură faptul că a fost pe măsura aşteptărilor mele. L-am urmărit cu sufletul la gură şi cu ochii mari, savurând fiecare scenă. Mi-a plăcut mai ales faptul că s-a respectat conţinutul cărţii şi că nu s-a renunțat la detaliile care contează atât de mult pentru cei care au citit în prealabil nuvela.
Actorii şi-au intrat foarte bine în rol şi nu au dezamăgit. De asemenea, locația a fost foarte bine aleasă. Am urmărit de curiozitate şi primul film, cel din 1992. Poate că mi-ar fi plăcut şi acela, doar că mi-a dat senzaţia că scenele nu au legătură între ele și păreau ca taiate din topor. Dacă nu aş fi citit cartea înainte, nu aş fi înţeles mare lucru.
Străinii au fost atraşi dintotdeauna de mitologia românească, mai exact de vampiri. Bineînţeles că noi ştim mai bine care este treaba cu vampirii/Dracula, dar asta nu înseamnă că nu avem o oarecare fascinaţie pentru aceste mituri.
Vă recomand atât cartea, cât şi filmul ca să puteţi înţelege mai bine povestea. Este una care merită, mai ales datorită faptului că are rădăcini clasice, româneşti şi nu a fost transformată în marketing de proastă calitate.
Vă urez spor la citit, cât şi la vizionat şi sper ca mai apoi să puteţi avea vise liniştite fără parfum de violete şi vizite…demonice.
Alte recenzii de la Mircea Eliade:
Cand am citit cartea eram prea tanara pentru a-mi face placere..
Insa anul trecut cand am vazut filmul, l-am iubit.
Eu am fost fascinată de carte. Acum vreo doi ani în urmă am citit-o. Iar filmul mi s-a părut chiar foarte bine realizat. Văzusem înainte primul şi poate de asta l-am iubit pe acesta.
Am citit cartea vara trecută și mi-a plăcut mult. Cu siguranță voi vedea și filmul. Până acum nu știam că există și o ecranizare, dar îmi voi face timp pentru ea.
Merită să încerci, Claudia! 🙂
Recunosc nu am citit cartea si nu am vazut nici filmul,dar mai facut curioasa.In viitorul apropiat cu siguranta am sa o citesc,dar mai intai trebuie sa fac rost de ea.Din cele ce ai scris presimt ca o sa imi placa.
Ok,am citit cartea si mi-a placut.Multumesc Cristina!Acum urmeaza sa vad si filmul,dar trebuie sa il urmaresc dimineata.Cartea am terminat-o aseara,pe la 23:30,si recunosc mi-a luat cam mult sa adorm 🙂
Mă bucur că recenzia mea a devenit o idee pentru lista ta de lectură. Sper să-ţi placă şi filmul! 🙂