El este capabil de orice, Mircea Eliade este un virtuos în ale filosofiei, te poate cuceri iremediabil cu un stil de-o exuberanță inegalabilă ori să îți pună pe umeri cerurile cu toți sfinții ei, și să îți cauzeze un anevrism în atitudine față de maestru. Vreau ca fiecare dintre voi să îl cunoască pe Ștefan Viziru, pe Ioana, și cine este celebra Ileana, să recunoaștem însușiri ale vieții întruchipate în cele mai deosebite personaje din toată averea elidiască.
Acțiunea romanului are loc între anii 1932-1946 și este circulară, astfel încât începe și se sfârșește în noaptea solstițiului de vară, de care se leagă numeroase legende și tradiții românești. În cea dintâi noapte de sânziene, în anul 1932, are loc o întâlnire în pădurea de la Băneasa, între Ștefan Viziru (personajul principal al romanului) și Ileana. Ștefan era deja însurat cu Ioana, comparată adesea cu o Penelopa modernă (soția legendarului Ulise), a cărei răbdare și capacitate de așteptare par rupte dintr-o altă lume. Deși Ștefan Viziru susținea că își iubește soția, el se îndrăgostește și de Ileana în noaptea de sânziene, fiind condamnat să iubească toată viața două femei.
Dificilă, încurcată și nebună, istorie care nu se vrea citită cu un tempo ciuleandră. Cu un pas domol vă rog, unul care nu agreează rătăcire. Sunteți invitați la frământări de vise, trăiri spasmodice, spre evadarea dependentă de stări atemporale. „Noaptea de sânziene” este oda adusă sufletelor îndrăgostite de inevitabil și crucial, ochii cărora privesc în gol și tremură lipsiți de ritm. O alegorie furtunoasă, o istorie filosofică cuprinsă în 12 ani doldora de evenimente aparent banale, dar atât de importante.
Orice lucru ne influențează existența, orice detaliu ne poate face să derapăm năprasnic pe cel mai mic ghețuș numit conștiință. Eliade jonglează cu simboluri, cu miturile nopții în care magia crapă realitatea și o invadează, soarele devine umbră, abisul se transformă în Everest, imaginația însetată de novism încet se pierde. Aveți grijă când lecturați cartea domnului nostru Eliade, folosiți firul Ariadnei odată deciși să vă aventurați în acest labirint.
Alte recenzii de la Mircea Eliade:
