Recenzie: “Arta subtilă a nepăsării” de Mark Manson

Titlu: Arta Subtilă A Nepăsării
Autor: Mark Manson
An apariție : 2017
Editura: Publica
Nr. Pagini: 240
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Recenzie de Ramona Alexandra Popa
Publicată la 9.09.2019
Nota recenzorului: 10/10

ACUM GĂSEȘTI ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII PE:

Am două mențiuni de făcut înainte să încep să vă vorbesc despre “Arta subtilă a nepăsării”:

  1. Nu am auzit niciodată de Mark Manson, dar după această carte o să îi urmăresc aparițiile editoriale pentru că are talent și îmi place modul în care transmite mesajul. Este un autor tânăr, care inspiră sincer tineretul să își deschidă mintea și să își găsească sinele prin fericire și cunoaștere.
  2. Nu cred că “arta nepăsării” trebuie să fie subtilă. Subtilitatea nu are ce căuta în acest context, voi considera că autorul a vrut să fie ironic și că știa clar ce eforturi mari trebuie depuse de o persoană pentru a se detașa complet de tot ce îi cauzează disconfort. Nepăsarea vine cu mult exercițiu și din păcate nu te nașți cu ea, o dobandeșți de obicei după ce anumite lucruri rele ți s-au întâmplat. 🙂

Să revenim la oile noastre, “Arta subtilă a nepăsării” de Mark Manson este cartea pe care aș lua-o cu mine mereu și atunci când cineva mă enervează și aș vrea să îi răspund într-un anumit mod, aș scoate cartea, m-aș uita la ea și aș încerca să-mi aduc aminte ce anume a vrut autorul să mă învețe. Doar prin practică poți realiza lucruri mărețe, adică să nu îți pese atunci când cei din jur sunt răutăcioși sau nedrepți sau rad de tine… Cazurile sunt variate.

Am trecut prin stări diverse cu această carte. Am simțit că cineva mă înțelege, că își da seama de ce mă deranjează nedreptatea, prostia sau răutatea, dar în același timp au fost unele situații în care îmi spunea să nu îmi mai pese. Păi cum așa? Cum să nu mai pun la suflet anumite lucruri? Aici a fost problema mea. Deși aprobam cu stăruință ceea ce Mark scria în carte, nu găseam resursele interioare să fac față situației și să mă schimb. Practic, în această carte, autorul fără să-și dea seama, îmi spune că spre binele meu, trebuie să mă schimb, astfel voi avea de suferit. Stresul, supărarea și faptul că pun totul la suflet se vor întoarce împotriva mea.

Înjură cam mult în carte, dar vrea să fie vocea ta interioară. Dacă se întâmplă că și tu să înjuri mult în viața de zi cu zi, v-ați potrivit. 🙂 Este foarte ciudat sentimentul trăit în timp ce citeșți cartea. Tu practic ești super conștient de ceea ce scrie acolo, dar cauți cu disperare o soluție sigură 100% de punere în aplicare și vrei și rezultate sigure. Hmmm, nu prea are așa ceva. Doar îți arată clar ce ai de făcut, te pune în fața faptului împlinit și te lasă pe tine să tragi concluzii. Vrei să te stresezi toată viața pentru lucruri “mărunte”? Nu ai decât, dar o faci cu prețul sănătății tale. Aproape că seamănă cu mama la vocea interioară 🙂

Mi-a mai dat o lecție, să nu mă mai gândesc 100 de ani înainte, lucru pe care eu îl fac în fiecare secundă. Pune accent pe ACUM și pe ideile și hotărârile luate pentru clipă următoare, nu pentru luna următoare. Consideră că o viziune mai amplă generează mai mult stres și astfel trebuie să ne canalizăm energiile pe azi sau mâine, nu pe luna următoare sau anul următor pentru că nu avem control nici măcar asupra clipei următoare.

O carte foarte interesantă, “din popor”, cu un mesaj brutal de sincer, care îți deschide ochii și te învață să înveți cu adevărat din ce ți-a prezentat. Acum depinde de fiecare dacă dorește să aplice ceva din cele prezentate. Eu aș spune totuși că este păcat să nu faceți asta, măcar pe moment, până când găsiți altă carte de dezvoltare personală care să vă lumineze calea.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Website Comments

  1. Avatar Leonidas Marcu
    Reply

    Citind prefața și câteva fragmente din interesanta carte a lui Mark și recenzia de mai sus, mă hazardez nițel să fac câteva smerite observații:

    Subtilitatea pe care o treci cu vederea, dimpotrivă, constă în ceea ce aș putea numi perceperea realității: faptul că orice obstacol sub forme și avataruri necunoscute îl pun pe subiect față-n față cu realitatea.

    Renunțând la egocentrism te tip post/-modernist, din al cărui nucleu țâșnesc gândirea pozitivă și cea negativă, observând și adulmecând personajele și întâmplările ivite, luând în serios sau cum se cuvine viața, ghidându-te după valori, negreșit devii matur, om deplin, nobil, echitabil. Pașii în devenire reprezintă actul pedagogic pe care ți-l asumi conștient și cu pieptul în față, recunoscător fiind pentru orice împrejurare neplăcută (mai ales).

    Trăind printre oameni reci, nepăsători, străini, normali (aidoma nouă) e de prisos să scriu despre așteptări: ele ar trebui să pornească dinlăuntrul fiecărui individ [și] spre folosul celuilalt.

    PS: deși e o carte bună/bunicică, pentru dezvoltarea personală [îmi] recomand beletristică, istorie, filosofie etc., deoarece adevărata edificare, cunoaștere vine direct din operele marilor cărturari și ai ucenicilor/urmașilor acestora(cu excepția amatorilor).

POST A COMMENT.