Aventura devenirii de Gabriel Salvarovschi este cartea copilului care a trăit în comunism şi a adultului care este acum. A ajuns el visător? Aceasta este întrebarea la care trebuie să găsim răspuns când citim cartea. A rămas el la acest stadiu sau şi-a luat zborul spre alte lumi? A fost totodată şi cartea „amintirilor – MELE – sugrumate”, amintirile lui „Daţi câte unul să ajungă la toată lumea!”. Am reuşit să le lăsăm în urmă sau le purtăm cu noi ca pe nişte cicatrici?
Printre amintiri
Perioada despre care citim în carte este perioada pe care un copil o va ţine minte veşnic, este perioada „pufarinelor” – şi jur că in acel moment m-am intors cu totul în acele vremuri cand mama îmi lua doar de Paşti ceva nou, când doar de Crăciun mâncam portocale, când doar în decembrie mergeam în Orăşelul Copiilor… Autorul redă magistral această perioadă prin amintiri; statul la coadă pentru nişte tacâmuri de pui despre care nu ştiai dacă vor ajunge la toţi, mersul vara la mare în singura evadare posibilă, încercările lui Ceauşescu de a-l scoate pe Dumnezeu din inimile românilor.
Cu personajul de mână
Personajele care îl însoţesc sunt emblematice. Le va regăsi cu uimire pe micul ecran în momentul revoluţiei din 1989. Este punctul final al evoluţiei sale, punct din care o poate lua în orice direcţie vrea. Aceste personaje ne pun întrebări. Ce răspunsuri le dăm? Privim copilul care se ţine de mâna mamei. Conştientizăm devenirea, transformarea lui în bărbat, în momentul în care este pus să taie un cocoş din curtea bunicilor spre a fi gătit. Suntem prezenţi la transformarea care are loc o dată cu stabilirea tiparului feminin fără cusur prin suma însuşirilor pe care personajul le ia de la fiecare prezenţă feminină din viaţa lui.
E şi cartea mea!
Este în primul rând cartea celui care a scris-o. Este cartea cititorilor. Dar este şi cartea mea, care am trăit atunci, este a tuturor acelora care se mai uită în urmă gândind: Am supravieţuit. Şi care acum se întreabă: Oare acum mai suntem învingători? Am evadat cu adevărat? Sau încă suntem captivii acelor timpuri care ne ofereau o falsă siguranţă prin necunoaşterea lui dincolo?
Căutare
Autorul se caută pe sine. Caută sensul vieţii şi ni-l descrie cu ajutorul lui Brâncuşi. Această devenire e însoţită de zboruri şi sculpturi. De la Masa Tăcerii – la care am mâncat cu toţii ani în şir în epoca comunistă – la Nou Născutul în urma Revoluţiei din decembrie ’89.
Acum ne privim unul pe celălalt. La 33 de ani distanţă, suntem mai aproape de Dumnezeu? Sau fiecare a luat-o pe drumul său?
Alte recenzii de la Gabriel Salvarovschi:
