Călătorie spre Soare-Răsare este opera scrisă de Hermann Hesse, în anul 1930. Autorul este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1946, fiind cunoscut pentru romanele Lupul de stepă și Jocul cu mărgele de sticlă.
Nuvela este încadrată într-o singură carte, alături de un poem indian numit Siddhartna. Ambele nuvele sunt redactate în 216 pagini.
În ceea ce privește romanul de față, acesta este unul complet și intraductibil din perspectiva sentimentelor care îl încearcă pe autor.
Călătorie spre Soare-Răsare poate părea o simplă călătorie spre a împlini cerințele religie, însă acesta reprezintă mult mai mult. Scopul acestei este de a descoperi esența umană a tuturor lucrurilor, constituind un drum spiritual.
Protagonistul face parte dintr-o organizație secretă, denumită Confreria. Evoluția grupurilor care fac parte din acestă călătorie este una diferită de la unul la celălalt. Nu se trece doar dintr-un teritoriu în altul, ci și dintr-o epocă în alta.
Autorul hotărăște să se alăture acestei călătorii pentru a marca sfârșitul dureros al Primului Război Mondial.
,,Fiindcă, într-adevăr, fericirea mea era făcută din aceeași taină ca fericirea încercată în vise, ea era făcută din libertatea de a trăi concomitent tot ce mintea putea să îmbrățișeze, de a schimba ca într-un joc lumea exterioară cu cea lăuntrică, de a împinge încolo și încoace timpul și spațiul ca pe niște decoruri de teatru.”
Nuvela este scrisă în perioada interbelică și nu numai că destăinuie frământările interioare ale autorului ci și descoperirea de sine sau cea spirituală.
,,Deznădejdea este rezultatul oricărei încercări serioase de a trece examenul vieții cu virtutea, cu dreptatea, cu rațiunea și de a răspunde exigențelor ei. Dincoace de această deznădejde trăiesc copiii , dincolo de ea – cei ce s-au trezit.”
În doar câteva pagini Hermann Hesse afirmă durerea de după războiul ce a lovit planeta. Autorul german reușește să te facă să crezi în divinitate, în absolut și în coincidențe, dar și în imaginație.
Alte recenzii de la Hermann Hesse:
