Probabil mulți vă veți întreba, cum m-am întrebat și eu văzându-l, ce-i cu titlul ăsta? Este o metaforă? Este pe bune? E o carte de specialitate și implicit, pentru neavizații ca mine, plicticoasă și neinteresantă?
Dar, dacă nu există, cum ar putea fi despre pești? Ce scrii într-o carte despre ceva ce susții că nu există. Dar, cartea chiar este despre pești, de fapt și despre pești, pentru că pe lângă ei, tratează o grămadă de teme și subiecte. Și le tratează bine. Nu e o carte optimistă, nu-ți oferă lucruri pozitive la care să stai și să rumegi adormind senin și împăcat. Din contră. Ne spune franc și pe șleau de la bun început că, în ciuda faptului că ne-am situat după capul nostru în vârful lanțului trofic, adevărul dureros este că nu contăm.
Esențele tari se țin în recipiente mici…parcă așa se zice, nu? Ei bine, câteodată, nu mereu, chiar așa e. De ce peștii nu există este o carte care probează vorba de mai sus. Habar n-am cum de mi-a scăpat cartea asta, n-am auzit de ea până acum două săptămâni și după ce am auzit, am găsit-o la minunații de la #bookster.
Lulu Miller este depresivă, și-a ratat șansa de a fi cu bărbatul iubit și nu-și găsește rostul și sensul în viață. Treaba cu sensul este veche, de la șapte ani se luptă cu întrebarea asta. La șapte ani a întrebat pentru prima oară acest lucru, iar răspunsul („Niciunul”) i-a zguduit lumea din temelii. Tatăl său i-a dat răspunsul, om de știință, biochimist, nihilist, dar altfel om plin de viață, i le-a trântit pe toate pe rând fără fasoane și finețuri: nu există rost, sens, D-zeu, viață după moarte. Destinul este o iluzie născocită de oameni pentru a se consola și a merge mai departe. Singura chestie sigură din lume este Haosul, iar lui nu-i pasă de noi nici cât negrul sub unghie. În același timp, noi nu îl vom putea niciodată organiza sau domoli sau constrânge sau influența. Om sau furnică, diferența nu există. Toți suntem la fel de neînsemnați oricât de inteligenți și puternici ne-am simți sau am părea.
Suntem un punct așezat pe un punct așezat pe un punct – Neil deGrasse Tysen
De ani de zile, Lulu Miller se întreabă care mai este atunci rostul vieții? De ce ne încăpățânăm să trăim? Ideologia tatălui i se pare imposibil de aplicat: nu poate trăi viața la maximum, nu se poate bucura de orice lucru mărunt, nu poate trata oamenii ca și cum ar conta, când ea simte că are o sabie atârnată deasupra capului care se mișcă haotic și nu poate fi controlată. Nu poate privi zădărnicia și deșertăciunea vieții în față și să guste în același timp fericirea. Este peste punctul ei de toleranță. Ea are nevoie de un scop pentru a continua.
Vrea să înțeleagă cum pot oamenii, într-o lume fără promisiuni, să-și păstreze speranța și credința roase de îndoieli ca de molii, ce-i motivează să trăiască? Pentru ce? De ce ai accepta să parcurgi o viață formată din instantanee ale Haosului aflat în continuă mișcare?
Devine fascinată de personalitatea lui David Starr Jordan și e sigură că cercetând biografia și munca acestuia va găsi ceea ce caută. Este sigură că acest om prin ideologia lui optimistă îi va arăta cum să umple golul din viața ei, cum să-și recapete bucuria de a trăi, cum să repare dezastrul în care s-a transformat viața ei.
Fiecare epocă are nebunii pe care-i merită.
Jordan a fost taxonomist și ihtiolog, este recunoscut în lumea științifică pentru clasificarea a 5% dintre speciile de pești existente. Era o personalitate puternică, un zid de optimism, Indestructibilul, omul cu o tărie de caracter atât de mare încât a fost capabil să o ia de la capăt de nenumărate ori și să nu renunțe niciodată. A avut parte de tragedii, atât personal cât și profesional, dar nu s-a lăsat demoralizat. După fiecare lovitură, a luat-o de la capăt cu și mai multă ambiție și râvnă.
Lulu își pune în el toată speranța. Omul ăsta o va scoate din puțul adânc al disperării și depresiei în care se îneacă. Dar ceea ce spera că va găsi este diferit de ceea ce găsește, de la admirație și stimă pentru curaj și tenacitate, ajunge la repulsie și groază pentru crezurile lui. Ce face diferența între un om de știință dedicat și un criminal? Cum se poate transforma un băiețel curios și plin de blândețe, fascinat de stele și plante într-un justițiar necruțător, convins că sistemul lui moral eronat este cel mai bun și cel mai sigur? Tonul admirativ și plin de încântare își pierde din vitalitate, pe măsură ce Lulu descoperă că viața acestui om este plină de secrete, acuzații și suspiciuni. O biografie și o autobiografie, împletite de pasiuni comune, dar total diferite ca ideologii. Jordan stimulat de convingerea falsă că Voința omului este cea care modelează sorții și Lulu conștientă de adevărul crud: Natura nu ia seamă la oameni.
Oare nervii de oțel, determinarea, tăria de caracter ascundeau de fapt insensibilitatea, minciuna, aroganța, superioritatea, nepăsarea, cruzimea? Starr se dovedește a fi fost un adept al eugeniei. A fost un susținător înfocat al teoriei inaptului, al sterilizării forțate, chiar al exterminării unei categorii de oameni pentru binele speciei, pentru a fi evitată degenerarea, decadența.
Lulu își caută cu disperare sensul. Și se convinge până la urmă că principiul păpădiei este suficient de puternic pentru a o determina să nu renunțe la viață, pentru a uita de depresie și de tentative de suicid. Realizează că totul este diferit în funcție de perspectiva din care faci clasificarea. Pentru unii păpădia poate fi doar o buruiană, dar pentru alții contează, ca pigment pentru un pictor, ca leac pentru un botanist, ca accesoriu pentru un hipiot, ca un vis împlinit pentru un copil, ca un sprijin pentru un future. Păpădie sau om, fiecare trebuie să-și găsească punctul de sprijin, ancora care să-i ofere siguranță, care să-l facă să se simtă puternic, că aparține cuiva și că are un țel.
Din perspectiva generală cosmică, omul este neînsemnat, viața lui este o clipă, dar nu este singura perspectivă din care poate fi privit. Poate fi providențial pentru alt om, poate fi o sursă de inspirație sau de fericire, poate fi sprijin pentru cineva, poate fi perechea cuiva pentru o viață. Viața este o complexitate de clasificări și unghiuri ce reflectă imagini total diferite.
În ceea ce privește peștii, dacă sunteți curioși, vă sugerez să-i întrebați pe cladiști de ce nu există, ei știu mai bine cum să vă explice. Pe mine m-a convins paralela pe care a făcut-o Lulu între formele de viață de pe un munte și cele dintr-o mare.
Concluzia este că fiecare dintre noi are libertatea de a-și construi propriul cod moral după care să-și ghideze viața. Un cod moral care să-i ușureze deciziile, să-i argumenteze principiile și să-l ajute să se simtă împăcat cu propriile acțiuni. Ordinea este o noțiune abstractă care nu poate fi planificată. Ne convine sau ba, Haosul, oricât ar fi de înspăimântător, este parte din noi. Materia nu are morală, dar noi ar trebui să avem și să ținem cont de ea.
Alte recenzii de la Lulu Miller:
Genial! Am pus-o pe listă!