Mi-a stârnit sentimente contradictorii cartea asta. Personajele m-au revoltat, m-au dezamăgit, dar m-au și impresionat și surprins. Le-am admirat pe unele și detestat pe altele. Pe unii i-am înțeles perfect, iar pe alții oricât m-am străduit n-am reușit. S-au luat câteva decizii radicale, iar explicațiile primite nu m-au convins deloc.
Este povestea a doi frați indieni, crescuți împreună până la terminarea școlii, foarte apropiați în copilărie, pe care viața și convingerile îi îndepărtează. Cresc într-un cartier sărac, dar exotic din Calcutta, dar nu au o copilărie grea. Diferența de vârstă dintre ei este foarte mică, 15 luni, iar legătura formată în copilărie pare foarte trainică. Cu toate acestea, viața îi desparte.
Subhash pleacă la studii în America și se stabilește în Rhode Island. În timp ce fratele său, Udayan, cu un temperament mai pasional și mai rebel, se alătură mișcării Naxalbari și face lucruri periculoase și violente pe care ajunge să le regrete. Drumul unuia se sfârșește destul de repede, fiind ucis datorită activității politice de poliția indiană, iar celalalt rămâne parcă în urma lui să strângă cioburile și să le lipească la loc. Se străduiește, chiar face sacrificii și îi pune pe alții înaintea lui și totuși nu reușește să și-i apropie pe toți. Dar face lucrurile așa cum crede că ar fi drept, acționează numai din empatie și bunătate. Unii sunt recunoscători, alții nu sunt capabili de recunoștință, poate pentru că viața le-a amărât inima când era prea crudă și e imposibil să mai fie schimbați.
Moartea lui Udayan are repercusiuni asupra tuturor membrilor familiei. Îi schimbă în moduri diferite și unii nu-și mai revin niciodată după această tragedie.
Mi-au plăcut ambii frați, chiar dacă firele lor sunt foarte diferite. I-am admirat pe amândoi. Le-am înțeles deciziile. Au fost firești și ei s-au dedicat total când au pornit pe un drum. Nu pot spune același lucru despre femeile din carte. Cea mai mare dezamăgire și cea mai de neînțeles a fost pentru mine Gauri. N-am înțeles până la sfârșit ce anume își dorea femeia asta și de ce a luat acea decizie care i-a traumatizat copilul. N-am înțeles cu ce drept, curaj și lipsa de bun-simț s-a înființat la ușa soțului ei după atâția ani și tot ea s-a simțit cea nedreptățită.
Bella a fost o altă enigmă, dar până la un punct. În momentul în care a devenit mamă, schimbarea a fost evidentă și de bun augur. Și-a dat seama cine i-a fost alături, scut și sprijin toată viața, chiar dacă ar fi fost mai firesc ca tocmai acea persoana să dispară și s-o abandoneze.
Cred că e doar vorba de modul în care fiecare percepe responsabilitatea și promisiunile făcute, dar ai nevoie și de o anumită tărie și un anumit echilibru. Se pune accent pe distanța emoțională care apare între personaje și modul în care reușesc s-o micșoreze sau s-o adâncească. Unii lasă trecutul în urma și lupta să se mențină pe linia de plutire și să-și țină familia aproape, alții nu pot depăși momentul morții lui Udayan și rămân ancorați în trecut, ignorând tot ceea ce li se întâmplă în prezent.
Regretele au împiedicat-o pe Gauri să meargă mai departe, responsabilitatea l-a determinat pe Subhash să nu se lase doborât de tristețe. Unii s-au încăpățânat să lupte, în timp ce alții au renunțat înainte de a face primul pas. O lectură foarte interesantă, ce expune viața a patru generații din această familie, atât din perspectiva climatului politic și social din India anilor ’60-’70, cât și din perspectiva experiențelor parcurse de personaje și a modului în care le fac față.
Alte recenzii de la Jhumpa Lahiri:
