Pentru prima mea întâlnire cu ea, Virginia mi-a propus o plimbare pe durata unei zile prin viața doamnei Dalloway, o femeie de cincizeci de ani, o snoabă, o burgheză, măritată cu un gentleman, cu o fiica ușor excentrică, ce duce o viață boemă, liniștită, preocupată doar de aparențe, dar frământată de regrete și melancolie. O femeie stilată, obișnuită să fie în centrul atenției, cu o capacitate peste medie de a strânge lume în jurul ei, de a-și clădi o lume proprie, de a cântari corect caracterele cu care intră în contact. Este o zi de vară a anului 1923 pe o scenă englezească sută la sută pe care o vizualizăm pe rând prin ochii Clarissei, a lui Peter și a domnului și doamnei Smith.
În această zi, Dalloway organizează o serată, un fapt obișnuit pentru familia ei, și are parte de o revedere cu un prieten din copilărie, o fostă iubire la care a renunțat din motive pragmatice și pe care pare că a regretat-o toată viața fără a recunoaște însă acest lucru. Peter este admiratorul ei fidel din tinerețe, un bărbat pe care societatea îl consideră ratat din cauza amorurilor și relațiilor avute de-a lungul vieții după refuzul Clarissei ale căror favoruri s-au canalizat către viitorul ei soț, Dalloway, care i-a asigurat un trai mult mai sigur și mai lipsit de griji față de perspectiva căsniciei cu modernul, dar aventurosul Peter.
Cealaltă poveste urmărită este sinuciderea unui veteran de război, un bărbat tânăr, proaspăt căsătorit, care nu mai face față depresiei cauzată de moartea unui camarad de arme pe front.
N-aș putea să spun că a fost o carte nemaipomenită. Woolf nu se pliază pe gusturile mele, din păcate. Și aveam altfel de așteptări. Dar înțeleg forța de atracție pe care cartea o exercită și motivele ei. Are o sensibilitate deosebită când vine vorba de a dezvălui gândurile intime ale personajelor pe care ajungi să le cunoști prin pasaje fugitive ce relatează evenimente din trecutul lor. Toată această introspecție captează genul acela de intrebări cu care te lupți și care te frământă toată viața. Acelea care generează gânduri de genul: dar, dacă… ce ar fi fost dacă aș fi făcut…?
Nu e o carte neapărat despre regrete, este o carte despre melancolia celor ce se trezesc la o vârstă destul de înaintată și își doresc mai mult. Sau altceva. Sau realizează tardiv ce viață fericită au dus și cât de recunoscători ar trebui să fie. Este despre rutină, etichetă și reguli impuse. Este despre conduită, snobism și cum toate acestea ne obligă să ne mințim ca să ne integrăm. Este despre alegeri pe care le facem pentru a ne simți în siguranță sau din comoditate. Este o carte ce se bazează exclusiv pe lumea și gândurile interioare ale personajelor care invită la introspecție. Este o metaforă despre dezamăgire și tristețe.
Alte recenzii de la Virginia Woolf:
