Pot afirma că chiar și după doar trei cărți mă declar fană Schmitt. După lecturarea acestei cărți mi-am achiziționat alte câteva, având la moment 10 cărți marca Schmitt, pentru a profita mai mult de compania lui.
În “Domnul Ibrahim și florile din Coran”, autorul schițează povestea unui băiat evreu. Moise este un băiat de treisprezece ani care trăiește cu tatăl său, dat fiind faptul că mama l-a abandonat la naștere. Băiatul este nevoit să îndure pe lângă mizeria și viața neîndestulată pe care i-o oferă tatăl, critica și reproșurile continue ale acestuia.
Băiatul își găsește alinarea și refugiul la Domnul Ibrahim, un bătrânel, proprietar al magazinului alimentar din cartier. Acesta este o persoană blajină și care zâmbește fiecăruia; deși, în ochii tuturor nu este decât arabul cartierului de evrei. Ce impact va avea Domnul Ibrahim asupra lui Moise vă las să descoperiți. Vă deschid doar un mic secret, el îi va oferi lui Moise arma cea mai de preț, dar și cea mai inofensivă care ne scoate din orice încurcătură.
Este o carte care redă căldură și naște sentimente de duioșie și de admirație. Probabil idea centrală a nuvelei este că peste tot există oameni buni, capabili să schimbe lumea în una mai bună și mai frumoasă. Și dacă reușești pe parcursul vieții să schimbi traiectoria de dezvoltare măcar a unui om, să-i faci viața una mai bună, este deja un mare succes. Căci “cel ce salvează o viață, salvează lumea întreagă.”
Schmitt scrie într-un mod în care te cucerește și te unge pe suflet. Pana lui pare a fi desprinsă din aripile unui înger. Te înduioșează, te sensibilizează, pentru a-ți da de gândit la final.
Este o cărțulie de 75 de pagini, pe care efectiv am luat-o în mână și am citit-o fără nici o pauză. Te captivează și te ține prins. Realizezi la final că nu ai lăsat-o într-o parte nici pentru o clipă. Ideală pentru o seară relaxantă.
Il y a des enfances qu’il faut quitter, des enfances dont il faut guérir.
Alte recenzii de la Eric-Emmanuel Schmitt:
