Cartea ,,Firul de argint” a reprezentat prima mea interacțiune cu Biblioteca de cultură catalană și mă bucur atât de mult că am avut ocazia să o citesc. Scrisă de Lluis-Anton Baulenas și publicată de Editura Meronia în anul 2009, cartea cuprinde o poveste despre prietenie și dragoste în vremurile tulburi ale războiului civil din Barcelona.
Maria, Gregori și Pere sunt trei tineri care se întâlnesc în ziua în care împlinesc 18 ani, iar din acel moment devin de nedespărțit. Întreaga poveste se desfășoară sub formă de monologuri a celor trei personaje, dând astfel ocazia cititorului de a surprinde viziunea fiecăruia cu privire la situație.
Pere este prezentat ca fiind un personaj îndrăzneț care se desprinde de familie cu ușurință și își urmează propria cale cu o încăpățânare aproape molipsitoare. Am urmărit evoluția sa cu mult interes. Apariția Mariei și a lui Gregori în viața sa a reprezentat un punct de cotitură. Acest eveniment l-a determinat să facă anumite lucruri care mie, personal, mi s-au părut nedrepte.
Gregori este prezentat ca fiind un personaj introvertit, remarcându-se prin modul în care analizează lucrurile înainte de a lua o hotărâre. Este un adolescent marcat încă din copilărie de faptul că strămoșii săi au fost loviți de o boală a nebuniei spre înaintarea în vârstă. Părinții săi trăiau cu teama ca el să nu fi moștenit această boală. Am remarcat că e un personaj complex și în unele situații bipolar, dar evoluția sa în poveste a fost ușor de observat. Cred că a fost singurul personaj a cărei evoluție a fost atât de evidentă.
Maria este prezentată ca fiind un personaj cu foarte multă determinare. Marcată de statutul de orfană, Maria a fost obligată să își croiască drumul în viață de una singură. Prietenia cu Pere și Gregori a făcut-o să realizeze că există persoane pe care se poate baza, însă a și bulversat-o deoarece nu putea să facă diferența între prietenie și dragoste. I-am apreciat determinarea de a-și depăși condiția, dar am judecat-o pentru neasumarea sa în relația cu celelalte două personaje.
Legătura dintre cele trei personaje este asemănată de către autor cu un fir de argint al tinereții. Eu consider că ceea ce i-a legat pe cei trei a fost sentimentul pregnant de singurătate cu care fiecare dintre ei a copilărit. Apartenența la un grup în care să se simtă liberi și unici a fost dorința arzătoare a fiecăruia. Dorință care i-a unit dar i-a și dezbinat în același timp. O poveste pe cât de intensă, pe atât de frumoasă.
Pe măsură ce încep să se cunoască, băieții confundă prietenia față de Maria cu dragostea, astfel că gelozia nu întârzie să apară. Avem parte de răsturnări de situație, de trădări în dragoste dar și de un amalgam de emoții, în timp ce, pe fundal, războiul își urmează cursul istoric nestingherit.
La un moment dat, războiul devine al fiecăruia și se văd nevoiți să lupte singuri împotriva curentului.
Deznodământul rămâne să îl aflați voi, dar vă asigur că vă va surprinde, la fel cum m-a suprins și pe mine. Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Lluis-Anton Baulenas:
