Emblematicul scriitor al literaturii albaneze Ismail Kadare, încercând, în marea majoritate a creațiilor sale dezvelirea Epirului de pâcla cețoasă a unei anumite nejustificate impenetrabilități, ne oferă în magistrala capodoperă ” Generalul armatei moarte” o mostră a incontestabilului său talent care, coroborat cu un netăgăduit naționalism împănat cu istorismul netrunchiat, naște o uluitoare poveste bulversantă.
Aproape ca un atlas geografic frumos colorat, Ismail Kadare demontează, ușor și sistematic, ermetismul Albaniei doar pentru a putea fi cu adevărat primită în ochii și sufletele celor din exterior.
Demitizarea, folosită în acest roman ca un necesar act al umanizării unor plaiuri ocolite de occidentalismul itinerariilor șablonarde, scriitorul albanez scrie cu patos, fără să alunece în meandrele vreunui naționalism părtinitor.
Un general al cărei armate a ocupat Albania în cea de a doua conflagrație mondială, se reîntoarce în anii 60, împreună cu un preot, pentru a recupera osemintele camarazilor uciși în luptă.
Dincolo de miturile albanezilor dârji și neîndurători, rudimentari și ursuzi, generalul descoperă treptat o altă Albanie și un altfel de popor care strălucește prin ambițiile și idealurile sale îndreptățite, cu suflete nobile și peisaje care îți taie răsuflarea.
Cu siguranță că Ismail Kadare poate fi pe drept considerat un erou al Albaniei, un fel de vultur incisiv care a știut să redea cu sineala sincerității o lume aparte, cu defectele și calitățile sale, venerându-și patria pe care o consideră o veritabilă icoană.
verva scrisului și măiestria geometriei descriptiviste, cu indispensabilele amănunte și caracterele incisive ale personajelor, așează această carte în rândul capodoperelor universale.
Lectură plăcută!







