Nu-i nevoie să se-nghesuie, e loc pentru toată lumea…E-o prostie să te grăbești, fiindcă până la urmă ajungi mai încet…(pag.477)
Gervaise, numele care dă titlul cărții și al 7-lea volum din amplul ciclu Rougon-Macquart semnat Émile Zola (Émile-Édouard-Charles-Antoine Zola) mi-a fost drag aproape imediat, atunci când am realizat că este mama Lui Claude, pictorul protagonist din Creație, care m-a zguduit puternic, fiind una din acele cărți care-ți rămân întipărite mulți ani după ce ai citit-o.
Avea să mă tulbure și ea, Gervaise, deși nu în aceeași măsură; povestea acestei spălătorese nefericite, care cere vieții atât de puțin – un acoperiș călduț, ceva mâncare și un bărbat care să nu o bată – luptându-se totuși mulți ani pentru a obține mai mult, are în ea dragoste, visuri, frumos, reușite, mulțumire, dar și multă amărăciune, dramatism, fatalitate.
Auguste și Gervaise , tineri – 26 , 22 de ani – frumoși, au împreună doi fii, Claude și Etienne; s-au luat din iubire, acea iubire a tinereții, când îndrăgostiții își promit multe și vor să și creadă ceea ce spun. Necăsătoriți legal, fiindcă familiile s-au opus uniunii, trăiesc de câteva luni la Paris, unde nadajduiau că vor îmbuna soarta, pentru un trai mai bun.
Și, cu această ocazie pătrundem în mahalalele Parisului (ei cum, orașul parfumurilor și mahalaua?!), un univers tulburător, în care la tot pasul viața dansează pe o muchie subțire, între tot felul de abisuri întunecate și de care, pentru a te feri, ai nevoie de o sforțare crâncenă.
Iar ea, Gervaise, biata de ea, nu are această încrâncenare, nici în fața vieții, nici în fața bărbaților.
Devenind evident că se duce la fund întreaga familie, fiindcă bărbatul se îmbată mereu, cheltuie tot, ajungând tot mai violent, Gervaise nu are totuși atâta voință cât să tranșeze lucrurile.
Și, așa cum se întâmplă adesea, hotărăște destinul pentru ea, căci luând ultimul bănuț și bun din casă, Auguste dispare, fugind cu o altă femeie din mahala. Părăsită, sărăcită complet și cu doi copii, spălătoreasa pare să primească totuși o compensare de la viață, căci îi este dat să se apropie de Coupeau, tichigiu.
Curat, îngrijit, ordonat, și muncitor, Coupeau o curtează insistent, căci o place pătimaș; iar când, peste câteva luni, cade aproape bolnav de dragoste pentru ea, Gervaise își dă acordul pentru căsătorie.
Câțiva ani treburile merg bine, cuplul trăiește în armonie, muncește mult, își deschide o mică afacere, vine pe lume și Nana, mezina.
Dar, așa cum oamenii, pot ierta multe semenilor, mai puțin fericirea, cei doi soți sunt și foarte pizmuiti. Mereu în așteptare pentru material de sfâșiat, răutatea, invidia, își văd în curând foamea potolită, căci în familie lucrurile se vor schimba dramatic.
Presimțire sau fatalitate? Gervaise, ajunge să-și vădă un coșmar materializandu-se. Și totul pleacă de la un surâs de copil, un fluierat voios la locul de muncă…
Gervaise, carte care, la momentul apariției, a provocat furtuni violente în rândul societății și a criticilor, radiografiază insistent, nemilos, minuțios mahalaua și pe oamenii din ea.
Asistăm la invidii, ambiții, miracole sau declinuri brutale și patetice; citind-o, unii se vor înduioșa, alții se vor înfuria, și desigur, unii se vor scandaliza.
O lecție tăioasă despre viață, acest bun fragil al individului, în care patimile devorează destinele, fără a ține cont de vinovați sau victime.
Mi-a plăcut mult personajul Goujet, a cărui puritate contrastează puternic mizeriile din jur.
Citiți! Citiți Gervaise! Citiți Émile Zola!
NOTA: 9 / 10
Alte recenzii de la Émile Zola:
