“Pământul” de Émile Zola este un roman clasic publicat inițial în anul 1887. Cartea face parte din seria „Rougon-Macquart”, fiind a cincisprezecea la număr. Romancierul francez a scris și „Germinal”, „Gervaise”, „Nana”, „La paradisul femeilor”, „Bestia umană”, „O pagină de dragoste”, dar și „Thérèse Raquin”.
Referitor la tema adoptată, iubirea și obsesia față de pământ, romanul “Pământul” se aseamănă cu alte opere celebre
Mă refer la “Ion” de Liviu Rebreanu, “Ogorul” de Pearl S. Buck sau “Lumea de orez” de Su Tong.
Cartea tratează condiția țăranului francez și a vieții rurale în Franța dinaintea războiului cu Prusia(1870-1871). Dar și decăderea adiacentă al celui de-Al Doilea Imperiu. Povestea este una plină de dramatism și de situații tragice, pe alocuri chiar grotești. Ne este redată atât de bine încât ne și putem imagina în fața ochilor ororile unei lumi în care etica, morala și credința par să fi dispărut demult.
Ca și romanul “Lumea de orez” a lui Su Tong, scrierea aceasta nu este ușor de digerat. Vei întâlni subiecte sensibile și situații care te vor face să te revolți. Dar este unul dintre cele mai puternice romane ale lui Émile Zola. Așadar, are o valoare mare, deși poate că a fost hulit la începuturile lui.
Personajul principal este Jean Macquart, fiul lui Antoine Macquart și fratele lui Gervaise
De aici și titlul seriei „Rougon-Macquart”, după numele de familie al protagoniștilor. Jean, un orășean, ajunge în platul ținut Beauce, după ce și-a servit țara făcând parte din armată. În noua locație, tânărul devine muncitor agricol la ferma Borderie, a cărei stăpân este Alexandre Hourdequin.
Nefiind de la țară, dar trebuind să muncească pământul pentru a se întreține, Jean ajunge să cunoască bine locul și pe oamenii săi. De altfel, aici gura lumii dă de știre orice se întâmplă oricui, fără nici o sfială. El ajunge să vadă până unde poate duce obsesia pentru pământ. Într-atât încât va fi el însuși afectat de nelegiuirile și ticălășiile țăranilor și fermierilor din zonă.
În toată această poveste însă, el se va îndrăgosti mai întâi de o vecină, Lise Mouche, și apoi de sora ei mai mică, Francoise
Tocmai legătura lui de dragoste îl va aduce în toiul unei dispute în care o altă familie de muncitori din sat este adâncită. Povestea cărții nu se axează doar pe orășeanul Jean. Care ajunge în acest loc ca un străin, de unde va pleca în cele din urmă fără să-i pese cuiva de el.
Este la fel de legată de istoria familiei Fouan, o adunătură de țărani care se luptă și se ceartă pentru moștenirea pământului. Membrul senior al familiei Fouan, ajuns bătrân, își împarte pământurile între cei trei copii ai săi. O fată și doi băieți. Dar împărțeala nu este deloc una decentă și pare să nu se mai sfârșească vreodată. Cu fiii dorind până și ultimul ban al tatălui lor.
Cruzimea intensă a acestor iubitori de pământ, lipsa lor totală de moralitate și de simț al datoriei, egoismul, viclenia și lăcomia, nu îi împiedică deloc. Ba chiar în încurajează să se ocărască între ei, să se alunge, să se certe. Ba chiar să se ucidă, fără nici o remușcare. Plăcerea, dorința pentru avuție și certurile sunt caracteristice romanului “Pământul” de Émile Zola. Trecând peste un limbaj violent și scene la fel de tulburătoare, vei observa vitalitatea lumii și psihologia personajelor. Acestea se pot confunda în orice epocă cu persoane reale.
Alte recenzii de la Émile Zola:
