Recenzie Heidi de Johanna Spyri

Nu știu voi cum sunteți dar, la întrebarea care e cartea copilăriei tale eu răspund tare și răspicat (cu un ton așa ca de yodel): Heidi. Da, chiar ea, Heidi fetița munților! De ce? Voi ați citit cartea scriitoarei Johanna Spyri? Dacă nu – ar trebui să o faceți urgent, indiferent de vârsta pe care o aveți! Dacă da – sigur mă înțelegeți! Nu-i o simplă carte de copii deși, în principal lor le e destinată!

Cartea a fost inspirată din copilăria Johannei Spyri în ținutul Hirzul din Elveția. E plină de învățăminte despre valoarea prieteniei și a familiei, despre speranță și bucurie. Deși apărută în 1880, Heidi continuă să-și fascineze cititorii și se bucură de numeroase ecranizări (mai mult sau mai puțin reușite).

Lăsată de mătușa Dete în grija bunicului ursuz, Heidi descoperă treptat o lume nouă de care se va îndrăgosti. Acolo, în munții Elveției, fetița își va face noi prieteni și va începe, treptat, să-l schimbe până și pe bunic!

Însă, lucrurile se schimbă în momentul în care mătușa Dete se întoarce după ea și o ia la Frankfurt… Aici, Heidi va fi însoțitoarea Clarei – o fată aflată într-un scaun cu rotile. Deși își face noi prieteni și învață tot felul de lucruri eroinei îi lipsesc pajiștile întinse, turma de capre a bunicului, prietenii din Elveția…

Dar… v-am spus cam multe! Restul, îți descoperiți singuri! Eu v-o recomand din suflet! Heidi e o carte ce cucerește, la fel ca eroina sa, orice suflet – oricât de amar ar fi! În plus, Johanna Spyri descrie maiestuozitatea Alpilor într-un mod care pur și simplu îți taie răsuflarea!