Nu cred că mai există vreo persoană, indiferent de generația din care face parte, care să nu fii văzut un film sau citit ceva despre ce s-a întâmplat și ce au însemnat pentru Europa în special, cele două războaie mondiale. Imperiul Iadului este o astfel de carte despre cel de al Doilea Război Mondial cu accent pe invazia Germaniei în Rusia.
Sven Hassel alege să redea acele vremuri într-o manieră tragic comică și foarte realistă. Atat personajele sale care fie că sunt simpli soldați fără grade sau generali, cât și denumirile de locuri, linii de front și lagăre pentru deținuți, toate sunt descrise într-o manieră brutală, plină de violență dar și cu un umor cinic, nervos un haz de necaz la limita nebuniei.
Imperiul Iadului este scrisă la persoana întâi (cititorul poate fi tentat să creadă că este o carte autobiografică, puțin mai încolo vă voi dezvălui și controvesele legate de autenticitatea romanului) descriind până în cel mai mic detaliu psihologia soldatului implicat într-un război. Ne sunt împărtășite sentimente trăite în situația în care ai putea muri oricând din cauza inamicului, până la aceea de a fi lichidat de proprii camarazi sau chiar de a-ți împușca superiorii doar pentru că tu consideri că așa e drept.
Personajele romanului sunt câțiva soldați care fac parte dintr-un regiment mai special al armatei germane, care era format din pușcăriași, infractori, oameni fără pregătire militară de vocație, așa ziși voluntari care trebuiau să-și apere țara în orice condiții. Un episod interesant descris în carte este momentul în care armata gemană primește informația că numărul soldaților ruși este mult mai mare și că efectivele germane nu vor reuși să le facă față dacă nu primesc întăriri. Urmarea a fost un ordin care a scos din pușcării și spitale de nebuni cetățeni germani, chiar și homosexuali și care peste noapte după câteva zile de antranement militar au devenit bravi soldați nemți. Și ca antrenamentul pentru lupta cea mare să fie mai ușor de suportat soldații erau puși să cânte un cântecel, ale cărui cuvinte lăudau viața înălțătoare a soldatului german, dar care din nefericire nu reușea să îi împiedice pe unii intre ei să aibă tentative de sinucidere, chiar și de câte două ori.
Autorul danez descrie cu mult talent scriitoricesc trăirile emoționale ale fiecărui soldat din acest grup, opiniile lor despre un război pe care simțeau că il pierd, despre Rusia comunistă și Germania fascistă, despre dezertări și polițe de plătit unor comandați complet idioți, despre creiere spălate și vieți care nu vor mai fi niciodată la fel dacă vor scăpa teferi.
Sven Hassel pregătește cititorului pagini pline de viața soldaților germani așa cum a fost ea pe frontul de Est cu zile pline de sânge și carne din trupuri sfârtecate de grenade și mine, cu participarea la executarea unor ordine pe care după ce le îndeplineai îți doreai să te lovească amnezia ca să poți uita cumva că ai făcut acel lucru. Așa cum s-a întâmplat în cazul ordinului privind descoperirea unor mine băgate în pământ într-o pădure dintr-un sat polonez și pe care țăranii bărbați și femei, sub pretextul că merg la cules de căpșuni au fost duși să le descopere cu propria viață. Astfel de episoade ne prezintă pe de o parte gândurile soldaților executanți de ordine, iar pe de altă parte cinismul superiorilor lor care au inima să declare că un astfel de grup de țărani polonezi a fost cel mai eficient detașament de detectare a minelor pe care l-au comandat vreodată.
Vă spuneam că vă voi dezvălui câteva controverse legate de autor, cea mai cunoscută și discutată este cea legată de însuși faptul că Sven Hassel pe numele lui adevărat Børge Willy Redsted Pedersen, nu ar fi participat niciodată ca soldat pe frontul de Est în cel de Al Doilea Război Mondial și că romanele sale despre război nu descriu întâmplări reale sau din biografia sa. Pe de altă parte datorită mesajului foarte puternic anti-război pe care îl transmite prin opera sa, autorul a avut foarte mare succes, a fost publicat în 18 limbi și a vândut numai în Marea Britanie 15 milioane de exemplare.
Vă recomand romanele lui Hassel doar dacă stați bine cu inima și suportați scenele de violență.
Alte recenzii de la Sven Hassel:
