G. I. Gurdjieff a trăit în perioada 1866-1949. El a avut o origine greu de definit, fiind născut în Rusia în munții Caucauz, tatăl fiind grec, iar mama fiind de origine armeană. A fost atras de ezoterism și a călătorit mult „din Grecia și Egipt, prin Orientul apropiat, și până la munții Hindukuș și Tibet”.
Cartea “În căutarea ființei” are în centrul atenției întrebarea „Cine sunt eu?” și arată cum, adesea, limba pe care o folosim pentru a ne exprima ideile este prea sărăcăcioasă pentru a exprima fidel ceea ce dorim să transmitem.
Pornind de la faptul că suntem un microcosmos al lumii în care locuim și că, studiind lumea ne vom cunoaște mai bine pe noi înșine, lucrarea prezintă idei complexe, precum “legea lui trei”, „legea octavelor”, „grade de materialitate”, etc.
Omul este prezentat ca fiind compus din sute de mici “euri” separate, care sunt necunoscute unul altuia, uneori reciproc exclusive și incompatibile. Fiecare gând, senzație sau dorință, scoate la iveală un alt „Eu” care vorbește în numele întregului. Dar noi nu suntem conștienți de toate acestea, trăim întotdeauna sub influența ultimului „Eu”. Conflictele interioare apar atunci când un anumit „Eu” promite ceva la un moment dat, iar următorul „Eu”, care preia comanda, are o altă opinie.
Întreaga viață a oamenilor, de foarte multe ori, constă în a plăti sau anula promisiunile micilor “euri” accidentale.
Autorul consideră că un om care nu conștientizează că se află într-o închisoare, nu poate ieși de acolo. Primul motiv pentru sclavia noastră interioară este ignoranța noastră, adică ignoranța de noi înșine. Fără autocunoaștere, nu putem fi liberi, nu ne putem autoconduce.
O idee centrală a cărții o reprezintă faptul că o persoană este alcătuită din patru corpuri independente, aflate în relație unul cu celălat – corpul fizic (trupul) – căruța, corpul astral (sentimente, dorințe) – calul, corpul mental (mintea) – vizitiul, corpul cauzal (Eul, conștiința, voința) – stăpânul.
Orice factor care afectează unul dintre aceste corpuri are efect asupra întregului, așa că, fiecare secundă care se scurge ne transformă și niciodată nu mai putem reveni la persoana care am fost anterior. În mod obișnuit, omul este guvernat de corpul fizic, iar acesta este supus influențelor din exterior.
“Identificarea” reprezintă tendința noastră de a ne uni în permanență cu un gând sau un sentiment în detrimentul celorlalte. Acest fenomen are loc inconșient și nu ține cont de importanța acestora.
G. I. Gurdjieff ne explică faptul că trebuie să învățăm să distingem esența de personalitate și să le separăm și ne arată cum se poate realiza acest lucru, dar ne atenționează că este un proces foarte dificil.
Consider că “În căutarea ființei” de G.I.Gurdjieff deschide noi perspective pentru cunoașterea de sine și dezvoltarea spirituală, dar este scrisă într-un limbaj complex, care poate da bătăi de cap unui cititor neavizat.
Alte recenzii de la G. I. Gurdjieff:
