Cu toții suntem
în căutarea fericirii. Cum și unde o găsim? Cum o recunoaștem și mai ales – putem oare să o păstrăm?
Daniel Gilbert este psiholog, scriitor american și profesor de psihologie la Universitatea Harvard. În cartea sa, ,,În căutarea fericirii” ne poartă într-o călătorie în mintea umană și încearcă să ne explice dintr-o perspectivă științifică de ce așteptările noastre nu sunt întotdeauna satisfăcute.
Omul este singura ființă înzestrată cu imaginație. Avem capacitatea de a ne imagina viitorul, iar acest lucru poate fi privit din două perspective: fie visăm la un viitor pozitiv, fie avem perspective negative legate de ce vom experimenta. Viziunea negativă ne poate totuși ajuta pentru că anticipând evenimentele neplăcute, acestea își pierd din impact, iar îngrijorarea ne face să ne gândim la consecințele acțiunilor noastre. Cred că cel mai util este să găsim un echilibru între cele două viziuni.
De ce vrem să știm cu cea mai mare aproximație posibilă dacă se poate, ce ni se va întâmpla? Autorul ne spune că exercitarea controlului este o sursă de satisfacție pentru oameni, de aceea vrem să știm ce o să se întâmple ca să putem acționa într-un fel sau altul.
,,Amintirile privitoare la trăiri sunt inexacte”. Dacă v-ați întrebat de ce nu reușim atât de des să ne dăm seama ce ne va face fericiți în viitor, este datorită defectului memoriei și al percepției, care împreună crează un defect al imaginației. Când ne amintim o experiență o reconstruim de fapt, o completăm, ea nu este exactă.
,,Minunile sunt minunate prima dată, iar repetiția împrăștie din vrajă”. Altfel spus, ne obișnuim cu lucrurile care ne fac fericiți și nu le mai acordăm importanță.
Viitorul ni-l închipuim în relație cu prezentul, de aceea de multe ori ne surprinde, pentru că nu luăm în calcul posibilul.
Mintea umană este complexă și surprinzătoare, ca să ne apere de nefericire și-a dezvoltat un mecanism de apărare – imunitatea psihologică, care apare în momentele în care ne confruntăm cu o suferință. Căutăm o perspectivă pozitivă a evenimentului, însoțită dacă se poate de o explicație, care ne ajută să nu ne mai gândim la asta.
Memoria are o slăbiciune pentru finaluri, de aceea nu e surprinzător cum de multe ori ne amintim cum s-a încheiat o experiență, dar uităm toate etapele prin care am trecut sau evenimentele mai puțin neplăcute pe care le-am întâmpinat.
Cartea nu este un manual care ne oferă un plan de-a gata despre cum să fim fericiți, ci mai degrabă oferă o perspectivă psihologică asupra subiectului fericirii, prin prezentarea într-un limbaj accesibil alături de numeroase exemple care susțin mecanismele care ne ajută în perceperea acestui fenomen necuantificabil și profund subiectiv – fericirea.
Alte recenzii de la Daniel Gilbert:
